Este-o nebunie pe sub luna plină
Ielele se-nvârt goale în grădină,
Te vrăjesc pe loc cu fir de sulfină
Să pleci amețit de-atâta lumină.
Calea înspre casă să-ți fie străină,
Să intri în joc, jocul să te țină,
Până-n zori de zi, când alba cortină,
Va ascunde iele, vis și lună plină.
