Viața ca un joc, cu zar măsluit
Os far’ de noroc.
Rol cu partitură, fără de soroc
început c-un zâmbet
și sfârșind cu ură .
Joc la cacialma, mincinos surâs
Lacrimă ascunsă
după falsul râs.
Scene măsluite, jocuri neloiale
potul cel mai mare
e de trei parale.
Fulul de juveți dansând menuet
cu dame de mână
în rol desuet .
Chintele royale, când le ai pe toate
E deșertăciune…
Sunt doar chinte sparte.
Un careu de popi, ce cântă aminuri
termina un rol
fals în false chinuri.
Un rol pe scena Irealiei
Maia, bine-ai venit!
Mi-ar plăcea să-ți dau replica, în versuri, cu părțile bune, care scapă de sub incidența măsluirii, dar mă oprește lipsa mea de aptitudini în versificații, așa că, decât să scriu o desuetudine, te invit, într-o zi cu soare, s-o faci tot tu. Vrei?
Mulțumesc, Irealia!Poate într-o zi…Sigur, va fi o zi însorită cu gust de miere.
Bună seara!
Diletantă, diletantă dar te pricepi la jocul de-a citit cărți… cu valeți(juveți), popi și dame
Am mai citit și eu câte puțin
sperând în viață ca să am noroc
știu toate etichetele de vin
și tot ce scrie-n cărțile…de joc.
Viața ca un joc
Nedreaptă e piesa propusă
Un fel de șah ne este viața
Condusă ni-i de-o piesă dusă
Cu toții apărăm paiața,
Pe regale cel puturos.
Il apărăm cu viața noastră
Tot alergând în sus și-n jos
Pierim cu toții-n lupta astă
Suntem numiți cal, turn, regină
Sau chiar nebuni ori doar pioni
Ne-or lua și aurul din mină
Si vom rămâne… pietoni.
Carnet, doar el să ne conducă
Va poseda iar pentru noi
Rămâne-va curând doar netul
In care să ne dăm vioi
……………………………………………………
Viața-i o scenă, decorul se schimbă mereu
Sunt magician, bufon, actor, dar cel mai des
Am un rol adevărat. Sunt EU.
Deșertăciune e viața,
Ca un joc de noroc,
În care dama nu-ți aduce doar frumos,
În care fericirea pare vis depărtat,
Iar șansa este singurul păcat.
O scenă-i viața și timpu-i un decor
în care ne producem noi, actorii
un Regizor și un sufleur
ne scrie rolul dragostei și-al întâmplării.
Viaţa este toată-un joc
Unde poţi avea noroc
Dar şi milioane
De ghinioane
Unii,puţini, îl joacă corect
Alţii, mulţi, trişează infect
Unii nu joacă loial
le-am simțit otrava
însă-n actul viitor
vor fi cei ce poartă tava
Aşadar şi din păcate
Nu mulţi au fost pe Marte
Nu vreau să scuz pe nimeni, cu atât mai puţin pe mine. Eu am făcut greşeala de a nu citi tot şi de a posta un comentariu la repezeală! Eram pe fugă!
Apropo, ce vor purta în tavă?
O scrisoare de la Licurici
Dacă-i scena de final
figurantul, cel cu tava
va purta în mod banal
trandafirul sau… otrava.
Eu în viaţa cea reală
Sunt de ghindă, cartea spune,
Dar în partea virtuală
Un caro a dat mai bine.
Dar acum sunt derutată
Citind “viaţa ca un joc”
Uneori, mi-oi ţine pliscul
Că aduce nenoroc!
Tu în viața adevărată
ești o roadă de stejar
germinând a bunătate
sentiment atât de rar.
Ești o damă de caro
purtătoare de noroc
pentru cei “gomoși și acri”
ce participa la joc.
…m-ai făcut să zâmbesc! De două ori în două zile. Ce taine ai? Ce vrăji din copacii tăi de vise aduci! Mulţţumesc, Maria! Pentru tot! Te ador!
Îți mulțumesc frumos,
zâmbetul tău e un rubin prețios!
Alo?…Regia…?
Intr-o piesa cu mii de acte,
Intr-un rol cu multe masti,
Din culise iti vin soapte,
Ce te fac sa te cunosti… !
Spre debutul piesei noastre,
Unde toti sintem actori,
Debutanti,figuranti si spectatori,
Dam o fuga in culise,
Ne-ncarcam cu mii de vise,
Mai schimbam o masca ,doua,
Luam si-o replica mai noua,
Revenind pe-a vietii… scena!
Alta masca si alt rol,
Cu o toamna ca decor,
Iar din loja spectator,
Timpul vesnic calator,
Nu da ,,bisuri,, nici ovatii…
Ci tragind cortina grea,
El ,,Le grand regizeur,,
Iti sopteste in difuzor:
Asta-i piesa!
Asta-i viata!
Fii actor!…mai actor!
Alo…!Alo…!
dan_alexandru