Îl văd venind în prag de seară
Pășind dintre lumini în înserări
Din noaptea inimii să-mi ia povară
Și clipa grea de triste așteptări.
Îl regăsesc tăcut în vise rotitoare
Venit de pe-un tărâm îndepărtat
Eu adăpost îmi fac din aripile sale
Sunt iarăși eu, fetița lui de altădat’
El tâmpla argintată mi-o mângâie
Șoptindu-mi un descânt de alinare
Cu palma lui obrazul îmi încălzește
Iar lacrima mi-o șterge cu-o suflare.
Îngerul acesta bun și cald e tata
Și azi îmi este dor de el, atât de tare
Aș vrea să-l scot din vis, să închid poarta
Să nu mai poată înspre cer să zboare.
Nu pot! Și om, și vis, și înger
Au propriul mers pe diferită cale.
Un dor lăsat neîmplinirii… Aş vrea să-ţi spun că trece, dar nu-i nici consolare, nici alinare în cuvânt. Doar vremea poate să mai stingă durerea… şi versul să o uşureze-un pic.
Da, Carmen! Va trece… odată cu mine.
Frumos si emotionant chiar daca e trist si dureros… Nu e nimic de spus pentru alinarea celor ce raman in urma…
Din când în când simt nevoia să-i scriu.Mai ales când am ceva pe suflet.Îți mulțumesc pentru trecere și gând!
De 6 ani imi spun că trece. Nu trece! Doar timpul. Chiar si al meu. Sunt tare fericita sa te descopar! Tare! Am un gand bun spre tine, iar altul de recunostinta spre Ei…cei plecati. Multumesc,
Multumesc, Adriana! Te simt atat de aproape!
ştiu că sunt norocoasă că îi am pe ai mei lângă mine. ala că tac. orice aş spune nu poate alina dorul… dorul e uneori o candelă aprinsă.
Asa sa fii cat mai mult timp, dar te rog, te rog, pregateste-ti sufletul! Vorba cantecului …vine o zi.
“Pentru cei ce ne-au făcut
Dă un ordin, dă ceva
Sa-i mai poţi întîrzia
Să o ia de la-nceput.
Au plătit cu viaţa lor
Ale fiilor erori
Doamne, fă-i nemuritori
Pe părinţii care mor.”
Păunescu şi atât…
Ma gandisem si eu la “Ruga pentru parinti” dar mi-a luat-o Adrian inainte! Foarte emotionant!
Multumesc, Radu! Apreciez găndul tau curat!
Multiumesc, Adrian! Pentru Paunescu și pentru …atat.
‘Nu pot! Și om, și vis, și înger
Au propriul mers pe diferită cale.”
Brândușa, draga mea! Ce mă bucur că te-ai întors! Mulțumesc, fată dragă!
No, nu ma lasa sufletul sa nu fiu “prezenta”
Dorul acesta e doar o stare de așteptare, o lungă stare de așteptare care ni se pare a fi la capătul unei incertitudini.
Dorul meu este o certitudine. Moartea este singura certitudine. Multumesc, lili!
Sufletul drag este cu noi în vis, în inimă, în minte sau ne priveşte de acolo…din stele. Certitudine este că, într-o zi, vom fi cu toţii acolo, într-o lume mult mai bună, sunt sigur de asta.