Mi-a bătut la poartă toamna într-o seară,
eu eram pe dealuri după maci în floare
ea-a plâns cu brumă, stând pe iarbă afară
și mi-a nins din frunze, galbenă cărare.
eu eram pe dealuri după maci în floare
ea-a plâns cu brumă, stând pe iarbă afară
și mi-a nins din frunze, galbenă cărare.
A bătut și-n geam c-un ram gol și rece,
m-a strigat cu glasuri de cocori plecând,
n-am vrut să-i răspund, așteptând să plece
toamna-a stat la poartă, m-aștepta plângând
Mi-a bătut la poartă toamna într-o seară,
mi-a bătut în suflet pentru întâia- oară.
Frumos spus! Sa speram totusi ca o sa mai adie varatic prin inimile noastre pana tarziu, in noiembrie!
Şi mie mi-a bătut în suflet, de bucurie!
Mai puţini turişti în Constanţa, mai puţine maşini, parcă totul revine la normal!
Mă regăsesc…