Străină îmbrăcată n zdrenţe de suflet,
cu tălpile rănite în cioburi de umblet,
am bătut cu sfială la poarta deschisă,
cu ochii închişi, cu mâna întinsă

Ţi am zis că mi e sete, mi ai dat un pahar
umplut cu speranta, golită de amar
Ţi am zis că mi e frig, m ai dus lângă dor
căldura să ţi simt cu tainic fior

Din zdrenţe de suflet tu foc ai aprins,
m ai invelit cu petale de dor necuprins
bratul tau leagan pentru vis mi-ai facut
umarul sprijin pentru drum de-nceput.

Pentru cât am primit, îţi scriu azi un cânt,
ti l voi trimite mâine pe-o adiere de vânt
sau poate pe-o frunza cazand spre pamant
sa-ti aminteasca de mine ca inca mai sunt.