Când am început să scriu pe blog, în urmă cu vreo trei ani, habar nu aveam ce este un blog. Scriam cum mă ducea capul, fără un scop anume, fără un interes. Nu îmi era greu, blogul meu fiind unul literar nu era nevoie decât de imaginație și de inspirație.
Firma vrea vizibilitate mai mare, vrea relevanță pe Google, vrea să-i crească credibilitatea, blogosfera fiind văzută în general ca un canal foarte credibil în comparație cu mass-media clasică.
Am înțeles ce vrea firma parteneră, am înțeles, dar nu am și aplicat totdeauna, deși am câștigat câteva premii, scrise așa cu stilul meu literar.
Nu am dat importanță acestui aspect când m-am înscris în SuperBlog 2013. Rău, am făcut!
Citez din postarea de înscriere:
“Totdeauna mi-au plăcut provocările, totdeauna mi-a plăcut să intru în cursă cu mine sau cu alții, cu viața chiar, indiferent cât de multe obstacole îmi vor fi stat în cale.
Când am reușit, mi-au crescut aripi și am zburat, când am căzut, m-am sprijinit de cer și m-am ridicat.
O mare provocare pentru mine este și ediția de toamna a SuperBlog2013 la care vreau să mă înscriu. Pornesc cu ideea că trebuie să iasă bine, chiar dacă voi concura cu bloggeri de succes, întrucât voi face ceea ce-mi place, voi scrie și voi citi. Mai știu că de câștigat vom câștiga cu toții.
Am reușit, am continuat, am pierdut, am luat-o de la capăt mai înverșunat.”
Am fost o idealistă, naivă ca orice poet visător de cai verzi pe pereți, de multe ori rezultatul nu a fost cel așteptat, dar nu am dat înapoi. Am continuat chiar dacă vântul renunțării bătea tot mai aprig, abia pe la mijlocul competiției înțelegând că, de fapt, firmele partenere au alte așteptări de la mine, produsul sa fie pe primul loc, vizibil și povestea pe locul doi.
Toate acestea le-am înțeles cu ajutorul unui partener de nădejde, prezent în Superblog, RadioLynx.ro, cel care în fiecare marți făcea legătura directă între cei doi parteneri jucatori, blogger și firmă.
Firma sponsor nu vrea texte literare, vrea spoturi publicitare în care textul, chiar dacă-i scris poetic, poate avea puterea de impact, puterea de a reuși să convingă utilizatorii de valențele produsului promovat, sau de a-i face sa rețină acel produs în minte, să se lipească de sufletul potențialului client. Chiar dacă apreciază talentul literar, orice firma sponsor își dorește și acest “lipici”, aceasta latură a publicității cu ajutorul căreia, dacă o intuiești ca blogger, poti realiza mai târziu multe parteneriate de succes…
Tot pe ZeList monitor îl alege și firma ca partener. El este cel care îi va spune într-o secundă pe câte bloguri s-a scris despre produsul său, câte mențiuni a avut pe Facebook sau twitter. În urma studierii rapoartelor date de monitor, firma va lua notă de felul în care este văzută de cititorii de bloguri și eventual va putea să mai lucreze pe latura calității produselor și a serviciilor.
La rândul său și firma, care a investit niște bani, are de câștigat, SuperBlog fiind o oportunitate de a avea mai multă credibilitate, de a-și face prieteni în blogosferă, de a deveni mai cunoscută, de a-și promova produsele.
O prietenie bazată pe afaceri este mai bună decât o afacere bazată pe prietenie.
John Davison Rockefeller
sursă foto- blogalinițiative.ro
Interesant comentariu, nici nu stiam ca pot exista atatea conexiuni si parteneriate dintre bloggeri, agentii si sponsori. Mi se pare pana la urma firesc. Eu neavand blog, ci doar povesti de alergat naluci cu parul rosu, iele, muze si alte cele ma voi tine deoparte. Insa te voi urmari si sustine in ceea ce vrei. “Succesuri” multiple!:)
Mulțumesc din suflet.Să știi că nălucile tale, după ce te aleargă prin cameră, pat și vis, tot pe blog se odihnesc într-un final.
Ia sa le trezesc eu nitel…prea-s lenese:))
Abia aștept să văd ce isprăvi ați mai făcut.
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
Mulțumesc, Radu ! Am reținut zâmbetul. Îmi este de folos pe frigul acesta.
Scuze, Radu! Am sters din greseala.Am retinut zambetul
Maria, sincer nu mai ştiu ce am scris, eu scriu oarecum la impuls. Dacă ai reţinut zâmbet înseamnă că zâmbet a fost.
Fără promovare, fără nimic. Doar aşa lăsate acolo! Hai să nu mai fim naivi! 
Recitind textul îmi dau seama că sponsorii nu au dreptate. Pe celălalt blog al meu am o postare intitulată ” Îmi plac pantofii tăi!” participantă la un concurs care a strâns ceva mai mult de 4500 de vizite unice. Plus încă vreo trei postări cu peste 3000
Da, este ceva ce mie imi scapă,, dar daca asa trebuie, asa facem,uneori.Mai este doar o etapa.Imi place sa duc la bun sfarsit ce incep.
Nici nu mă aşteptam la altceva din partea ta!
Ţin pumnii!
ba da, chiar şi poeţii au ce căuta. numai că atunci când vine vorba despre creativitate în advertorial ea se traduce prin vizibilitatea produsului şi declanşarea mecanismului de curiozitate şi de ce nu chiar cumpărare la cel care citeşte advertorialul.
poate fi poezia advertorial? da, dar nu în orice condiţii. metafora trebuie să preceadă produsul şi nu invers. altfel este doar literatură…
Mulțumesc!De ținut minte la SuperBlogul următor, asta în caz că…
Am citit cu drag articolul tau şi sa stii ca cel putin mie mi-ai dat raspunsuri la intrebari pe care nu le as fi pus. Şi stii de ce? Pentru ca mie imi lipseste determinarea ta, şi după primele articole pe care imi venea sa mi le pun in ramă, după primele aplauze, dar mai ales după ce am intrat in jocul clubului psi pe care-l ador, am scos instantaneu din minte ideea de advertorial, de seo, de..tot ce spui tu mai sus. Superblogul m-a obosit pe mine ca spectator, dar nici nu am fost un spectator oarecare ci unul implicat, având multe bloguri in vizor, urmărindu-le evolutia cum am putut si eu. Asa ca voi spune ca pentru mine sunteti eroi. Nu as reusi niciodata sa scriu ceva atat de frumos despre…niste produse. Felicitari şi succes in tot ce vei face.
Nici eu nu am crezut că pot scrie pe teme date. Am scris cum am știut, dar ca sa scriu despre ce nu știu, chiar nu am putut. Fiecare are propria percepție a unor lucruri și stări de fapt. A fost o experiență, mi-am descoperit niște defecte, am câștigat ceva experiență, dar cel mai mare câștig care îmi vor rămâne, veți voi, cei ce ați avut răbdare să ne citiți, susțineți, admirați, încurajați.Pentru toate, iți mulțumesc!
*care îmi …va rămâne
Buna ziua!
Cum e turcul și pistolul…
Cum e societatea și blogosfera
De scrii cu suflet, omenește
Simți permanent un gust amar
Si poza ta neprelucrată
Zâmbește trist în gravatar
Asa e-n lumea cea smintită
Ce-a transformat în bucurie
Doar număratul de hârtie
Pe care suma-i tipărită
Hârtia din tipografie
A-ngălbenit demult…spre negru
Si virtuala omenie
A-nlocuit omul integru
Ai vrea să scrii, să fii sensibil
Observi cum fără tine stolul
Se-ndeparteză, e abil
Precum e turcul și pistolul
Alegerea este la tine
Sa fii un vultur sau în stol
Tu hotărăști cum e mai bine
ori ești, ori turcului pistol
Mă sinucid cu praf de pușcă
că-n loc de vultur am fost gâscă!
Si eu am fost gâscan nu…gașcă
Si-am sâsâit spre SuperBlog
Am sâsâit cu praf de bașcă(adică după ce că e olog, e bașca și mândru)
Spre-acest concurs, o fi olog?
Am încercat să îi văd mersul
să m-adaptez cu ritmul său
era însă cam multă ceață
în urma lui, în capul meu.
Se pare că tradiționala rivalitate dintre Brăila și Galați e o poveste mincinoasă(eu m-am născut și am crescut la Brăila)
Dragul de frumos unește, nu desparte! Bine ai venit!
uite ca nu stiam ca domnul Gelu Odagiu e din Galati. multi vecini descopar in ultima vreme
Este din Braila, deci un alt vecin, desi acum cred ca sta in Bucuresti.
imi place mult articolul asta, ai pus niste probleme serioase intr o lumina clara si concisa, curat si fara incrancenari, cum se intampla de obicei cu subiectul asta.
fiecare avem proprrile motivatii pentru care scriem, transmitem , participam. dar tu ai pus frumos lucrurile in lumina reala.
Mulțumesc, vecina draga! Încrâncenarea nu-și are rostul. Participi de bună voie, iți asumi tot. Nu-i nimeni vinovat de neputințele tale.
Baftă pe ultima sută de metri, Maria! Ce să îţi spună unul care s-a plictisit de concurs şi a ieşit din joc! Şi care detestă reciprocităţile, sau cum s-or numi ele prin Blogosferă!
Prefer să scriu pentru mine…
Mulțumesc, Adrian!Tu ai fost o pierdere mare în acest concurs.Dar totodată, tu iți știi cel mai bine prioritățile.Felicitări pentru cât ai scris în SuperBlog! Ai făcut-o minunat.
La final de cursa lunga, Maya, trebuie sa-ti spun ca ai evoluat, ai inteles subtilitati, reguli pe care nu le stiai, oportunitati care iti deschid noi orizonturi. Sunt sigur ca blogul tau va deveni unul etalon in blogosfera romaneasca. Ma bucur ca te cunosc si felicitari pentru rabdarea de a ramane in competitia Super Blog. Iti multumesc pentru incurajarile tale si pentru rabdarea de a asculta parerile mele poate exact atunci cadn nu aveai nevoie de ele.
Parteneriatul meu cu tine, ca si blogger prieten-blogger prieten este un castig mult mai mare decat un premiu material. Stiu ca abia astepti sa te intorci la tine, dar sa nu uiti ceea ce ai invatat pe parcursul a doua luni. Bafta maxima iti doresc, concursul inca nu e gata.
Impresionante cuvintele tale. Iți mulțumesc din suflet. Știi bine că tu ai fost cel ce m-a luat de mână și m-ai dus aici. Am fost tot timpul lângă tine, te-am simțit mereu lângă mine, umorul tău ridicându-mi moralul și ajutându-mă să merg până la capăt. Mi-a fost de mare folos tot ce m-ai învățat. Încă o dată, îți mulțumesc, Urieșule drag!
Un articol minunat! Descopăr afinităţi şi puncte comune, însă, recunosc că ai reuşit să fii mult mai explicită.
Şi se pare că suntem şi vecine! 
Felicitări pentru tot ce ai reuşit până acum şi succes în continuare!
Un articol minunat! Descopăr afinităţi şi puncte comune, însă, recunosc că ai reuşit să fii mult mai explicită.
Şi se pare că suntem şi vecine! 
Felicitări pentru tot ce ai reuşit până acum şi succes în continuare!
Multumesc, Lolita ! De unde este vecina mea ?