Sărutul otrăvit al florilor de mac
Nisipuri mișcătoare la margine de lac
Iluzii ce îmbracă miraj amețitor
Aromă ucigașă de crin otrăvitor
Corola atinsă de gerul târziu
Vestală ucisă în templul pustiu
Icoană din suflet în mii sfărâmată
Cetate de doruri de ploi dărâmată
Îngerii albi cu aripi căzute
Corăbii înecate în mări neștiute
Flacară stinsă de vremea nebună
Fată morgană dansând pe o dună
Iubirea de ieri ce lacrima cere
Iubirea de azi, amară durere
Iubirea de măine va vrea să cânte
Un reqviem din rimele frânte
Minunate versuri, Maria. Felicitari si o duminica frumoasa in continuare iti doresc.
Multumesc, Rodica!Un gand bun si pentru tine!
Nu pot să mă pun cu aşa ceva! Foarte frumos!
Ei, nu!Ia incearca!
De ce…?
De ce…?
Un reqviem din rime neplecate,
Un poem cu versuri cântate,
Îţi picură-n suflet un soi de nectar,
E ca o simfonie primită în dar!
Amară simfonie
din rime frante ce mor
amar e si nectarul
din cuvinte ce dor.
Unde este ieri?
În amintiri, în tăceri,
sporadice vise, prematur ucise,
prag de uşi închise
în peşteri de gheaţă,
în ninsori de ceaţă prelinse pe brazi…
Ieri?…a fost.
Dar azi….