E toamnă
mor toate afară,
în mine,
la tine,în cuvinte.
Mor toate tăcut,
nu-i prima oară
când clipa otrăvește
când timpul omoară.
Mor toate afară,
în mine, la tine
în cuvinte.
Mor toate tăcut
doar timpul
merge-nainte
și eu, și tu, si frunză
curând, curând
ne-ntoarcem în lut.

Hotar de vremi

Hotar de vremi când pleacă cocorii
lăsând cuiburi goale în pomi dezgoliți
când cerul de plumb acoperă lumea/
frunzele ude și suflete triste, și ochi de iubiți/.
Hotar de vremi când doar amintirea
mai leagă prezentul de-un ieri însorit
când doar o floare presată întro carte
și-un vis mă mai leagă de tot ce-am iubit

Balul de adio

La bal toamna vine-mbrăcată în ceață
în brațe cu struguri din vie ruginie.
Sub masca-i de soare ce râde de viață
curg norii de lacrimi,din vremea târzie.

Își scutură melancolică bruma din haine,
se-așează la masa naturii,must dulce să bea
iar pentru ca-n noapte cea lungă să am eu lumină,
îmi pune la geam o gutuie,din puf de galbenă stea

Pe ringul de dans,dintre frunze de-aramă
un ultim greier cânta un lied la vioară
la carnavalul verii pregătită să adoarmaă
eu singură mai dansez și ploaia de-afară.

Vis și abis

Aseară am văzut un vinovat
ce vroia să se prăbușească în abis.
I-am întins mâna și i-am zis
Hei, omule!Așteaptă până-n zori,
e dureros să te sfărâmi,
să împrăștii peste tot
cioburi de vis.

Dimineață, nu l-am aflat.
I-am strigat speriată
hei, omule,
nu cumva chiar te-ai sfărâmat ?
Din abis
s-a întors un ecou stins…
Heii! sunt viu, al naibii de viu
numai că m-am încurcat
între rime și vis.

noaptea este cel mai bun sfetnic,uneori
orice coșmar sau fantomă dispare în zori