“Eram aşa de obositşi sufeream.Eu cred că sufeream de prea mult suflet.”
Lucian Blaga- Leagănul
Bolnavă de prea mult suflet
mă retrag în azilul de cuvinte.
Țes vise lila.
Uneori îmi părăsesc trupul,
lăsându-l pradă timpului,
căruia oricum nu-i pasă
de vrerea mea.
Mai ușoară cu-o mirare
îmi port libertatea pe palme,
întrebându-mă…
unde să plantez oare
semințele atâtor întrebări.
Azi la azil e sărbătoare.
Cât trăieşte omul învaţă!
N-am ştiut că există o zi mondială a poeziei cum n-am ştiut că există o zi a fericirii!
Bine, eu sunt de părere că atăt fericirea cât şi poezia nu au nevoie de o zi anume.
Dar te rog să nu mă spui la numeni!
D’apăi mai știi ceva decât superblog?
Vezi ca erai dator cu un răspuns la ziua fericirii. Am pregătit un borcan cu dulceață de trandafiri. Eu nu uit ca tine…
Bine, nu spun…dacă-mi dai purcelușul.
Fiecare zi este o poezie, doar rima diferă. Eşti de acord, Radu?
Da, Adrian!
Acum sunt disperat că am greblat tot internetul şi nu găsesc nici o recenzie despre “Pisicile războinice” probă pentru editura All. Nici măcar o listă cu personaje! 
Maria, să mă tragi de mânecă după SB!
Eu zic sa-i tragi de mâneca si pe cei de la ALL, sa nu mai dea probe cu carti no name.
Să ţeşi tu cuvinte, că eu le citesc cu drag! Te îmbrăţişez! Şi pe cele pluşate, vii, mieunătoare….tot…