Bunica mea, drăguța, avea o vorbă adevărată:
“Nepoată să nu uiți niciodată, că cel ce tine casa toată
și face să-ți supui bărbatul…e patul”.

În pat petreci din viata ta cam jumătate ,
dormind sau căutându-ți tihna,
deci trebuie să fie bun și confortabil,
ca tu în el să îți găsești odihna.

Contează și salteaua, neapărat, să știți
e tot de la bunica, citată-n continuare
să fie potrivită, ca bine să dormiți,
cât trebuie la pat… nici moale, nici prea tare,

iar lenjeria fină să fie din bumbac,
salteaua e subiectul, nu aia care o-mbrac,
să țină de răcoare când te-nferbînți în pat
și să-ți încânte ochiul  modelul colorat.

“Să ai de grijă, nepoată ce iei, să fie calitate,
să nu -ți rupă vreo coastă și vezi dacă se poate
nici zgomot să nu facă, să n-afle cumva satul
că te-or bârfi mămucă că ai cam greșit patul.

Să fie din acelea ce SOMnPRODUC(T),
să te trezești zâmbind, și nu cu cap năuc,
s-aștepți cu nerăbdare să ajungi ‘napoi în pat,
lângă un bărbat supus cu somn neagitat.”

Ei, spuneți voi acum, nu e adevărat
că trăinicia casei e dată de un pat?