“Binecuvântează natura-n reînviere
Piaptănă-ţi părul de brazi
Lasă-te alinat de a vântului mângâiere
Pentru a-ţi vedea îmbujorat,
Milenarul obraz.”
Eu naturii ii spun femeie și femeii ii spun natură.
Nudă, pură și frumoasă, debordând de energie
Cea ce seamănă sămânța, cea ce își hrănește puii
Alăptând cu lapte sacru, alăptând cu apă vie.
Eu naturii-i spun pruncie, pruncului-i spun natură
Neștiind de falsul lumii, neatins de vreo mândrie
Cel ce te iubește sincer, fără margini sau măsură
Cel ce pentru orice mamă-i cea mai mare bucurie.
Eu naturii îi spun om, omului îi spun natură
Omul de la începuturi, inocent, neîntinat
Neatins de mers de șarpe, nemușcat de nicio ură
Neștiind ce-i aia moarte, neștiind nici de păcat.
Eu naturii îi spun viață, renăscândă tot mereu
Operă în șapte acte semnată de Dumnezeu .
Opera in patru strofe semnata de o femeie incantatoare.
Multumesc, Bianca mea draga!
Cat de…natural curge acest vers. Minunat! Si iata cum natura nu mai e ceva…natural, normal sa fie asa, ci mai degraba un bulgare albastru de extraordinaritati laolalta, litera cu litera, gand cu gand, om cu om, prunc sau femeie, vers cu vers… “Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune.”
Multumesc,Andrew!
Cat de…natural curge acest vers. Minunat! Si iata cum natura nu mai e ceva…natural, normal sa fie asa, ci mai degraba un bulgare albastru de extraordinaritati laolalta, litera cu litera, gand cu gand, om cu om, prunc sau femeie, vers cu vers… “Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune.”
Oper[ în şapte acte este lumea şi pământul,
Omul azi o stăpâneşte cum a poruncit Cuvântul.
Cel ce laudă virtutea gustând mere interzise,
Cel ce strânge-avar trofee din vieţuitoare-ucise,
Cel ce spiritul şi trupul le ridică unde-i vântul,
Cel ce ştie să iubească sufletul, versul şi cântul,
Specie de alb şi negru, de fiinţe indecise
Fericite s-aibă şansa umbrei de copac cu vise.
O foaie plina de frumos
e scrisa in carte pentru tine
destin de om si de copac
sa-ti fie tie adapost
sa iti aduca bucurie.
LA MULȚI ANI MARIA ! TU “naturii îi spui om, omului îi spui natură”. Nimic nu poate fi mai frumos.
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
La mine astăzi este 15 august ora 02:51
Multumesc,Liviu!La multi ani si pentru Mariile din viata ta!
Genial construita poezia! Mi-au placut raportarile tale cu natura : femeia, pruncul, omul si viata! Felicitari!
Multumesc,Serghei!
Da.. sa stiica ma cam bate comentatul pe blogspot:)) Totimpul incurc aici la “Raspundeti ca” …
Nu-i bai,o sa inveti tu, sunt convinsa!
Superba poezie! Imi plac enorm de mult cuvintele tale! Felicitari!!!
Cri-cri, sa stii ca si eu urmaresc poeziile tale.Esti deosebit de sensibila si te admir ca scrii si ca iubesti poezia in general. Multumesc pentru toate gandurile frumoase!
Minunata poezie!
Omul si natura au fost mereu impreuna, fara exceptii, de-a lungul existentei omului, iar poezia, poezia deasemenea!| Felicitari Maya!
Multumesc, Cristi!Multumesc, Liviu!
femeie,prunc,om ,viata…ce punti magnifice!!!
Multumesc, Dan!Prezenta ta este o mare surpriza pentru mine. Mare si placuta!