În iarna de-afară, sub albul ninsorii,
Stă omul de nea, privind trecătorii,
Cum merg prin zăpada-nghețată, tăcuți,
Și sunt tare triști, și sunt abătuți..

Ar vrea să-i întrebe de ce nu zâmbesc,
De ce nu mai prind fluturi din albul ceresc,
De ce nu-i zăpadă ca-n ierni de-altădată,
De ce nu se mai joacă cu-n om de zăpadă.

Dar tace, doar ochii lucitori de cărbune,
Privește spre lume, de parcă-ar spune…
Sunt oameni ca mine cu inimi de gheață
Sunt oamenii singuri prin iarna din viață.

Oameni de zăpadă  la fel, găsiți la Eddy în tabel! La mulți ani, duzinarilor!