Sunt în faza de negare,
Când mă miră, când mă doare,
Că sunt pradă prea ușoară
Pentru râși ce mă-nconjoară,
Așteptând cu nerăbdare
Să mai cadă încă-o brumă
Peste trupul meu de sare,
Ca să vadă cum se curmă,
Orice licărit de soare.
Va urma o acceptare,
Cât un dram dintr-o secundă,
Când cu mare nepăsare,
Voi lăsa torent de lacrimi
Ca să-mi spele tot ce doare.
Voi vedea cum se-arcuiește
Trup flămând de sânge cald,
Voi privi fără mirare,
În genunchi nu am să cad,
Când felină cu lungi gheare
Mă va scrijeli adânc.
Voi rămâne-n nemișcare,
N-am să țip și n-am să plâng,
Voi reține doar în mine
Țipătul, ecou prelung.
Mă voi agăța de viață
Cu o cratimă de fier.
N-am s-abjur de cele sfinte,
Am să rabd și am să sper.
Cuvintele duzinei de azi au fost: mai, cratima, dram, bruma, arcuieste, torent, prada, curma, felina, negare, retine, licarit.
Broderii altfel sunt la Eddy în tabel.
Ai tăiat în suflet o fereastră
şi-ai lăsat-o deschisă spre zarea albastră.
Prin ea au ieşit cuvintele legate împreună
cu sfori de viaţă, cu durei, cu furtună.
Am lăsat cuvintele tale să mă pătrundă
undă după undă
până s-au făcut talaz pe ţărmul care
nu se umple de scoici de mirare
fiindcă nisipul şi sarea mi-au fost şi mie
brăzdate de gheara din poezie
şi-am recunoscut-o, aşa cum nu mi-s străine
nici strigătul şi nici cratima aflate la tine.
Minunat ai scris!
Te simt lângă mine
Și-mi fac bine caldele-ți cuvinte
Încă un motiv în plus
Să zâmbesc și să merg înainte
Mulțumesc, Carmen!
Pingback: Ortografia neliniștii | Înşiră-te mărgăritare
Voi sta sigur pe aproape
Să te sprijin, să te alin
Să-ți fiu umăr sau doar, poate,
Un arac…să te susțin.
N-oi lăsa să te cufunde
Niciun om, în beznă grea
Voi striga mereu: „Se aude?
Ea-i Maria, draga mea!
Este tare precum munții
Și ne are și pe noi;
Nu mor caii cînd vor câinii!,”
ZICE EA, ZICEM ȘI NOI!
Tu sprijin îmi ești,
și umăr de plâns amar și dureri
cuvinte-ngerești,
tu îmi spui și m-alini.
Cu tine în gând
mi-e greul ușor, nefirescu-i firesc
și râd, și chiar cânt.
Mă-nclin !Mulțumesc !