Privește-n jurul tău cu luare-aminte
Lumea-i un magazin de jucării
Din care mâna-ți de copil cuminte
Alege chipuri dragi, ființe vii.
Aici plătești cu inima curată
Prietenia nu-i un simplu joc
Ea nu te iartă de-o înșeli vreo dată
Și nu-ți îngăduie s-o minți deloc
Iar când în încrederi vorbe goale semeni
Cuvântul tău crezut de nimeni nu-i
Rămâi atunci tu singur printre oameni
Stricată jucărie a nimănui.
Aceasta e prima poezie din viața mea pe care am învățat-o de la mamaie. Nu știu de cine-i scrisă, dar mă trezesc adesea repetând-o.
Iar de-n încredere tu, vorbe goale semeni
Al tău cuvânt, crezut de nimeni nu-i
Şi-o să rămâi tu singur printre oameni
O jucărie strâmbă, a nimănui
Ca prin ceaţă, eu aşa mi-o aduc aminte. Posibil sa fie populară, sau un poet mai puşin cunoscut. Am descoperit de curând căteva site-uri, autori, cântăreţi din Tecuci care scot la lumină adevărate capodopere!
puţin