Voi dansa sub lună
goală și nebună
Luna să se mire
și să se deșire
în galbene fire.
din ele voi țese
voalurile dese
să le arunc pe toate
nopții întunecate
trupul să-mi îmbrace
ielele să plece
să raman în pace
Voi dansa sub lună
umbră luminată
ielele să fugă
până-n zarea largă
să rămân curată
să devin întreagă.
umbră luminată
ielele să fugă
până-n zarea largă
să rămân curată
să devin întreagă.
Sper ca luna sa-ti ofere o umbra prietenoasa, linistita, iar lumina stelelor sa te infasoare cu o mantie stralucitoare si fina ca matasea.
No, sper ca s-a potrivit cu versurile minunate de deasupra mea.
Multumesc, Traian.Gândul tău este totdeauna frumos!
Inca de demult am colindat pe drumul neumblat catre inima ta, dar n-am ajuns pana acum caci el era plecat, in cautarea altor false inimi …
Oare pe mine de ce nu ma place asa mult luna?
Dar tu chiar crezi ca pe mine ma place?Antipatia este reciproca.Ii mai scriu cateodata , poate, poate se va imbuna.Zadarnic, insa.
Dansul tău îl pictez cu dorul meu în gând, surâzând, admirând trupul tău unduind, pe raze de lună plutind şi îţi spun, şoptind: Te doresc, zâmbet îngeresc!