Astăzi vreau să invit la nuntă. În Micul Paris, la Good Old Times. Nu, nu se căsătorește fiică-mea, nu mă căsătoresc nici eu și nici nașă mare nu sunt. Eu sunt organizatoarea evenimentului și vreau să vă prezint un scenariu de nuntă, iar voi să mă asigurați că totul va fi o poveste de neuitat, așa cum visează orice mireasă.
De data asta trebuie să mă depășesc pe mine, pentru că Ana, viitoarea mireasa, cea mai bună prietenă a fiicei mele, a crescut printre poveștile mele, cele cu prinți și prințese spuse seara la culcare, de câte ori dormea la noi, și cele cu prințese adevărate din nunțile de poveste pe care le organizam la mine la serviciu. Acum, Ana urmează să aibă propria poveste și eu trebuie să o ajut.
Adevărul este că nu am mai văzut-o demult, de când s-a mutat cu Bogdan în București, așa că m-am bucurat când au ajuns la mine. Erau foarte emoționați… și îndrăgostiți. Urmează să se unească în fața lui Dumnezeu și au nevoie de mine.
Am devenit și eu la fel de emoționată, înțelegând că pentru povestea lor va trebui să mă întrec pe mine, mai ales că ei nu știu decât un singur lucru – că nunta lor trebuie să fie perfectă, că trebuie să mulțumească pe toată lumea, pentru asta bazându-se pe mine. Și că abia așteaptă să treacă tot, să plece în luna de miere la Paris.
Da, Ana mea dragă! Nu-ți voi începe povestea cu ”a fost odată”, nu, o voi începe cu … va fi la anul cea mai frumoasă poveste, cu voi doi eroi principali ce veți trăi până la adânci bătrâneți iubindu-vă și amintindu-vă că a fost odată cea mai frumoasă zi din viața voastră.
Așa va fi, promit, dar până atunci, hai să devenim pragmatici și să o luăm sistematic cu tot ce avem de stabilit: dată, locație, invitați și invitații, decoruri și aranjamente florare, mărturii, meniuri, muzică, tortul miresei, buchetul miresei și atâtea alte detalii ce vor trebui puse la punct.
Primul pas a fost alegerea locației. Aici, recunosc, ei m-au ajutat foarte mult, întrucât știau un restaurant în sectorul trei, aproape de casa lor – Good Old Times. Din clipa în care am deschis site-ul restaurantului, am știut că voi bifa multe puncte din agendă ca fiind deja realizate.
Spațiu elegant, amplu, cu o arhitectură aparte, luminos și modern, cu o capacitate de 100 de persoane, în centrul Bucureștiului, cu parcare proprie, este situat în cadrul Hotelului Golden Tulip, hotel de patru stele. Locația îmi rezolvă pe loc o mare problemă, cea a cazării invitaților veniți din alte localități. Rețineți adresa acestui hotel, pentru că organizează orice tip de eveniment, de la mese de afaceri și cocktail-uri la petreceri cu caracter privat sau evenimente sociale.
Bucătăria restaurantului este românească, originală, adaptată la cerințele moderne. Mi-a plăcut ceea ce am văzut în meniu. Poate aș fi vrut mai puțini cartofi și mai multe prăjituri. În spatelor preparatelor culinare se află o echipă de bucătari profesioniști, dar mai ales Chef Constantin Ianculescu, care știu că va satisface și cel mai exigent gust.
Răsfoind meniul, mi-a atras atenția o frază: Fiecare preparat este pregătit cu cele mai bune ingrediente, respectând rețetele originale provenind din perioada interbelică, când Bucureștiul de altă dată își merita pe deplin titlul de Parisul Balcanilor.
Cuvântul “Paris” a fost declicul magic spre ceea ce aveam de făcut. Asta era! Tema nunții va fi Paris, așa, ca avanpremieră la luna de miere. Toate detaliile organizatorice, începând de la invitații, decorarea sălii, mărturii, meniu și până la tortul miresei trebuie să contureze o poveste cu doi îndrăgostiți frumoși ce-și trăiesc efervescent iubirea, similară multor iubiri din strălucitorul Paris, dar niciodată la fel.
Invitațiile vor fi din carton satinat, de culoare roz, cu motive florale și cu simbolul Parisului pe fundal.
Mărturiile vor avea același simbol, prins de două inimi unite, un micuț turn Eiffel și adresa restaurantului Good Old Times, cel care va contribui decisiv ca amintirea poveștii de-o seară să dăinuie peste ani în inimile celor prezenți.
Decorarea sălii se va face în culori pastelate, cu multe flori delicate, frezii, orhidee, trandafiri, cu multe candelabre subliniind cadrul festiv și ideea de feminitate.
La intrare va fi un Candy bar cu madlene, macarons, choux-uri, bezele dulci și savuroase ca un french kiss și, bineînțeles, nelipsita șampanie, efervescentă ca și bucuria celor ce vor fi prezenți la acest eveniment de neuitat.
Mesele vor fi numerotate și vor purta denumiri de străzi și locuri celebre din Paris: “Versailles”, “Champs Élysées”, “Pigalle”, “Sena”, “Orsay”, “Garnier”, la fel și cardurile pe care sunt trecute numele invitaților.
Meniul – așa cum am zis, îl las în seama lui Chef Ianculescu și a echipei sale de patru stele. Sunt convinsă că va fi un mix între bucătăria tradițională românească și cea franțuzească, nelipsind aperitivele cu foie gras, tartinele cu caviar, brânzeturi franțuzești și românești, creveți, dar nici sărmăluțele tradiționale cu mămăliguță, smântână și ardei iute. Băutura va fi în sistem Open Bar.
Muzica va fi românească, de petrecere pentru toate vârstele, pigmentată cu chansonete celebre. Pentru dansul mirilor am ales “Salut les amoureux” – Joe Dassin, iar ca moment de divertisment un French Cancan, cu dansatoare vesele, venite parcă direct dintr-un cabaret parizian.
Tortul mirilor va fi piesa forte al acestui buchet de momente unice, petrecute într-o locație unicat, Good Old Times. Reprezentând prima masă luată împreună, la o astfel de nuntă nu poate fi decât un turn Eiffel de marțipan alb, de pe care se vor înălța steluțe multicolore spre un cer de fericire, steluțe a căror strălucire va fi întrecută doar de strălucirea din ochii mirilor, multiplicată de fericirea lucrului bine făcut de către cei doi artizani ai poveștii de de neuitat – eu și profesioniștii de aur de la Good Old Times.
Scenariul nu se termină aici. Până la anul mai este timp să o completez cu sugestii venite de la voi sau găsite pe pagina de facebook a restaurantului. Între timp însă, voi lucra și la alt scenariu… unul de botez. Sigur va urma după luna de miere de la Paris. Locația va fi aceeași, doar la numărul personajelor se va adăuga… un pitic.
Articol scris pentru Superblog 2015
Interesanta infratirea asta romano-franceza. Si mai ales sa dai numele meselor dupa celbrele bulevarde frantuzesti. Si hotelul este exact ce trebuie pentru o astfel de idee.
Dacă spui, care te pricepi , înseamnă că-i de bine. Reține adrsa pentru când vei vrea să te insori… și nu uita sa ma chemi.
Foarte frumoasa povestea redata de tine!
Mulțumesc, Laura!
Sunt deja acolo cu mintea si imi imaginez atmosfera, locatia, tot. Si da, e interesanta ideea. Felicitari, Maria
Mulțumesc, Laura!
Mda ! Cred ca maine ma insor.
Lipseste ceva…mireasa !
Poți sa te insori maine, dar nunta nu o poti face tot mâine. Trebuie programare.
..atat de mult imi place tortul cu turnul, ca nu-mi iau ochii de la el. Tema e pe sufletul meu…cu atingeri de Paris. Mă văd la Paris, dar cred ca voi mânca ceva la Golden Tulip..cand voi merge in Bucuresti, pare mai accesibil și la fel de frumos.
Mergem amandouă la gală. Te invit eu cu banii de la premiu. Măcar pot să visez, nu?!!!
Locatie si oameni pe masura. Cred ca aici, ai putea inchide putin ochii si splendoarea Micului Paris( daca tot vorbim …) te duce inapoi, la nemuritorul Can-Can si precum ar spune frantuzul: Pour vous Madame, après le charme des présentations de Couture…
Merci, monsieur Gabryell!Vous êtes très aimable! Da… vii la nuntă, ori ba?
Clar… Poti conta pe mine!!!
Pingback: SuperBlog | Proba 13. Scenariu de nuntă, la Golden Tulip Times