În noaptea asta, n-am să dorm,
Să nu pierd clipa-n care
Moș Neculai, sfântul cel bun,
Se va ivi în zare.
Sunt hotărâta sa alerg,
Să-i ies cumva în cale,
Să-i spun că îl aștept cu-n ceai
Și poate-n treacăt o vedea,
Ghetuțele că-s goale.
Sunt pregătite și-s curate
Și lustruite cu mult zel,
Le port pe rând cu al meu frate
Și –om împărți darul la fel.
Să vină,acum, Moș Neculai,
Să nu ne ocolească iar,
De-i sacul gol, chiar nu e bai,
De-mi dă în dar o îmbrățișare ,
Cât stă cu mine la un ceai.
Să se umple ghetuţele de gânduri bune de sănătate şi bucurii!
Multumesc!Este tot ce am nevoie!
Înduioșător, dureros de frumoasă poezia!
Iar finalul, cu precădere, m-a impresionat.
Dragul meu, Mugur
Să nu te doară prea tare,
Împart și cu tine o-mbrățișare.
Nu mă durea că nu impartășești îmbrățișarea cu mine.
Mă durea îmbrățișarea def inal.
Mă durea acea îmbrățișare ” de final”.
Chiar dacă era “la un ceai”.
Superbe si induiosatoare ca intotdeauna sunt versurile tale, Maya!
Sacul lui Mos Nicolae nu a fost niciodata gol pentru tine! Ti-a adus intotdeauna mult talent si bucurie in a scrie!
Multa sanatate si fericire de la mine Maya, chiar daca stiu ca mesajul meu nu-l vei citi!
Tie Maya ti-a adus mult talent si bucurie de a scrie!