Iti mai aduci aminte
de ziua aceea?
Era ziua a doua
de la facerea lumii
când mâinile tale
au dat formă humei,
creând femeia.
Pe mine.
Măi să fie! Eu am crezut că tot timpul a fost vorba de coastă! A lui Adam!
Trebuie sa restudiez!
Cam târziu, domnul meu! Nici nu-mi imaginez că nu știi cum se modelează sufletul unei femei. D’aia îi iubesc eu pe Blaga și Nichita. Ei știau.
Pe Blaga il admir mai mult ca si filozof.
Iar Nichita este unul din poetii mei preferati, desi nu prea a avut noroc la doamne!
Ei, nu a avut! Nici sa schimbi prea des nu e bine.
Sincer, nu îmi amintesc!
Dar îmi sună cunoscut!
Tot e bine…poate faci săpături si-l găsesti in ochii cuiva.
Îmi amintesc…
Îmi amintesc ochii tăi strălucind a dăruire şi buzele tale zâmbind a contopire.
Îmi amintesc atingerea ta de lujer de floare…şoapta-ţi de viaţă dătătoare.
Îmi amintesc căldura mâinii tale în palma mea înfometată de petale.
Îmi amintesc…
Eu nu-mi amintesc
eu strălucesc
și le trăiesc
si…