M-a fascinat totdeauna furtuna,
m-a speriat deseori
Îi simțeam dinainte venirea,
îi simțeam răsuflarea în spate,
când apăreau la orizont primii nori,
când era încă departe.
Știam de clipa sosirii,
când rămânea frunza nemișcată,
când iarba vălurea înfiorată,
când vântul pentru o clipa înceta să mai bată.
Parcă o aștepta temătoare întreaga fire.
Și mai era liniștea, liniștea de dinainte de furtună,
și acea lumină
din ce în ce mai puțină,
Când părea că auzi oftatul pământului pentru ce va urma.
M-a fascinat totdeauna furtuna…
semăna cu-o iubire de-a mea.
Tema de luni propusa de Eddy
O încântare!

Mi-am înghiţit toate cuvintele, am citit de trei ori şi zâmbesc.
E deajuns să zâmbeşti, ca să treacă orice furtună. Mulţumesc!
Şi eu sunt fascinat de furtună şi toate acareturile ei! Deşi chiar mă speriam de ea când eram mai prunc.
Trec furtunile,Traiane. Trec și în urma lor cerul rămâne mult mai curat…