Un piton traversa o șosea perpendicular chiar pe ea, vrând s-ajungă pe-un peron, într-o gară, tren să ia spre altă tară, unde doamnele n-au în port nici un sort din piele de șarpe, naturală.
Niște pastori, reverenzi anglicani, ce tocmai se-ntorceau de la o agapă preoțească, nu au mai avut timp să-l ocolească, așa că au oprit la o palmă de el, rănindu-l nițel. Numai că privindu-l mai atent și-au amintit de de raiul râvnit pe care l-au ratat din motiv de păcat, când  un seamăn de-a lui, Evei mărul i-a dat.

Au stat ei și s-au gândit să mai învârtească roata puțin, atât cât să-l atingă și să se stingă, ca să se răzbune, chiar e mai drept, ca din pielea lui, acușica, sa-și croiască o pernă pentru mașină, pe care sa doarmă o pisică Bastet.

Dacă-i prea mare îi va face o pensă, dacă-i prea mică o va-nădi cu-o bucățică luată din panoplia cu odoare, plină de lucruri rare, atinse chiar de-a timpului patină.

Nu vorbesc de pisica, ci de pielea puțină. Dar, oare cum ar fi la o adică, dacă șarpele nu-i mort și se ridică…ce credeți c-o să pățească biată pisică? Hai, e post,  nu vă mai gândiți la prostii… moare de frică.

Duzina mai bune veți găsi în clubul cu pisici a lui psi

Sursa foto-www.evz.ro