Motto
“Ceea ce nu trăim la timp, nu mai trăim niciodată.
Tot ceea ce pierdem, pierdem pentru totdeauna.”
Octavian Paler
Sub cerul golit de strigăt, copacii încremeniți, cu rădăcinile înfipte-n albastru, duc dorul verdelui din frunze ascunse sub drumul spre mâine. Pe ramurile goale, brațe scheletice întinse a rugă spre cer, frunze negre, frunze mișcătoare…ciori ce sparg liniștea sumbră.
Drumul e același și-n toamnă, și-n primăvară, numai noi suntem din ce în ce mai puțin, întrun timp cu secunde numărate.
Mergem ca pe un traseu montan, căutând semne pe piatră, pe cer sau pe apă, mersul devenind mai alert când sub semn scrie: „Până la popasul fericirii mai sunt cinci lacrimi.”Dincolo de popas, sunt o mie.Nici măcar nu ne aparțin.
Ne grăbim fără să știm ce-i dincolo de zare, unde drumul se pierde în amurg. Și-n fond, chiar dacă am ști, nu am putea schimba cu nimic din traiectoria drumului început în secunda zero a nașterii noastre.
Poate am fi doar puțin mai atenți pe lângă ce trecem sau la ceea ce trece pe lângă noi. Poate nu ne-am mai grăbi să ne lăsăm ochii acoperiți cu năframe de vise, zdrențuite de atâta legat, sau poate nu ne-am pune atât de des propriile mâini la ochi în speranța că dincolo de ele copacii vor fi totdeauna cu crengile în albastru și-n verdele crud.
Până la urmă, fiecare are mersul lui, chiar dacă stăm preț de un vis împreună. Și eu, și tu, copacii și drumul.
Of, desi e deprimanta trecerea asta de la timp la timp, de la pas la pas catre popas… ma regasesc. Trist… frumos dar trist…si nu se compenseaza.
Nu avem încotro.Le simțim pe rând sau le trăim în același timp.
Şi tristeţea poate fi frumoasă!
Citeam pe un blog că toamna este primăvara iernii…
Deci, înseamnă că poate fi și mai rau??
Întotdeauna!
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
Îl urăsc pe Octavian Paler! Am atâtea lucruri pe care le-am scăpat, atâtea senzaţii pe care nu le-am simţit! Ce mă fac? Îl urăsc!!!!!!
Mai ai timp, Adrian, mai ai timp, trebuie numai sa vrei!