Cândva, nu demult,

aveam puterea să înfrunt

singurătăți și nepăsări,

și depărtări, și nedreptăți.

Acum nu am putere

nici înspre mine să privesc,

nu vreau să văd cum trec firesc

chiar eu pe lângă mine.

Cândva amurgul îmi era răsărit,

iar palmele de vise pline.

Acum, și eu, și vis ne-am rătăcit.

Tot mai departe sunt de toate,

dar mai ales de mine.