Azi noapte te-am visat …nu era prima data cand te visam, dar azi noapte a fost un vis visat uneori cu ochii deschisi. Am visat un dans. Noi nu am dansat nici o data, dar azi noapte am dansat impreuna pentru o viata.Dansam pe-un fir de funigel, pentru mine pas nou, facut cu emotie, cu teama in ritm de tangou. Imi era teama sa privesc si spre inalt de frica sa nu ametesc si in abisurile de sub noi de teama sa nu ma prabusesc. Tu ma tineai in brate si-mi indrumai pasul dupa al tau. Mi-ai simtit teama de efemer, teama de fragilitate , dupa stransoarea degetelor de pe umarul tau si fara cuvinte ai schimbat ritmul si am pasit inainte.
In ritm de vals am ajuns pe pamant, dansand un vals al petalelor batute de vant … visinii infloriti ne viscoleau cu alba lor ninsoare. Noi ne roteam si visam. Nu-mi mai era teama, imi purtai pasii pe-un covor cunoscut in care iarba strivita, uneori avea gust de irosire, dar de cele mai multe ori avea gust de soare, aroma de fan, mireasma de iubire. Si nu-mi mai era teama de si nici de dor, erai langa mine ma tineai strans si pasii tai
erau aceeasi cu ai mei in dans nesfarsit. De sub visini infloriti, dupa ce le-am furat surasul, pasii ne-au purtat in lanuri sarutate de soare, intre doi pasi mi-ai facut o cununa de maci si voal din inul in floare …eu eram mireasa …mireasa visurilor tale, tu cavalerul visurilor mele. Dansam in lan, dansam un dans nebun ametitor, nu-mi mai era teama, imi era bine, imi era cald de la soarele care se rotea odata cu noi, de la lanul care parea cuprins de flacari. In fond asta eram si noi… doua flacari in dans. De la maci luasem culoarea, de la lan caldura, de la soare lumina, de la in seninul. Ardeam dansand, dansam arzand. Am simtit pe frunte o picatura, apoi alta, si alta. Ploua sau era vreun strop ratacit ?I-am urmarit curgerea pana in dreptul buzelor arse de sete…mi-a alinat setea un strop de ploaie, era limpede, era sarata. Era lacrima ta?!!Plangeai…sau era chiar ploaia de septembrie spre care ne dusese pasii fara sa stim. Am ajuns inapoi, dansand printre vanturi si ploi pe firul de funigel. Dansam un dans acum stiut, un dans nebun, ametitor. Nu-mi mai era teama, imi era doar dor… de lacrima ta, de muguri si petale, de soare, de in, de senin, de vara, de-o seara, de-o ploaie, de-un dans ca o vapaie …imi era dor de tine si de tineretea mea!…..
Magica poveste de dragoste
Multumesc,Bianca!Tot ce vine din iubire este magic.