Sfârșitul acesta de săptămână nu părea să fie altfel decât alte dăți. Program administrativ lejer, scris pe blog în voie, o țigară, două , trei, la o șueta cu câteva persoane dragi, și evident somnul de frumusețe de la prânz. Pe ăsta îl așteptam cu nerăbdare, având niște restanțe cam multe adunate în ultimul timp. 

   De toate am făcut azi, mai puțin somnul.Tocmai luasem direcția pat, când au început să urle antiaerienele. În prima secundă am realizat că habar nu am unde-i adăpostul antiaerian, în secunda doi mi-am zis că oricum ar fi inutil dacă -i alarmă de tzunami pe Dunăre. 

   M-am liniștit, știind că Dunărea nu are apă să poată naviga vreo barjă, darămite atâta apăraie. Secunda trei m-a dus cu gândul la vreo răzbunare venită de la “pretenii” din est, și iar mi-a părut rău că nu stiu unde-i ăla, sau ALA. Secunda patru sau trei, cine naiba mai știe a câta, la cum se dilatase timpul în creierul meu, m-a găsit căutându-mi papucii pe sub masă. Singura idee bună de care am mai fost în stare.

   Norocul meu că nu au mai existat multe secunde, sigur plecam în picioarele goale pe scări, că boalele de papuci nici nu se lăsau găsiți. Întrucât nu cădea nimic de sus, nici apa nu intra pe sub usă, ba a mai tăcut și urlătoarea, am gândit că-i timpul să mă liniștesc și eu. Recunosc, dacă mai ținea mult , mă linișteam…  de tot.

   Primul lucru făcut a fost să intru pe net, să văd ce se spune despre fenomen.Citez: 

   “Noile echipamente s-au resetat şi-au făcut un autotest, sirenele fiind declanşate automat. Nu a fost o alarmare reală a populaţiei sau un exerciţiu de pregătire pentru situaţii de urgenţă.Sirenele pentru situaţii de urgenţă s-au declanşat la orele prânzului, alarmele funcţionând aproximativ 20 de secunde, transmite corespondentul MEDIAFAX. “, 

 Gata, chiar m-am liniștit. Uffff! Și eu care m-am speriat ca ultima babă nevrotică. Dacă zice nenea cel mare de la ISU  că-i autotest, aia este, numai că trebuie să știm și noi. Poate sta inima cuiva,și nu așa ca test.