E toamnă și –i toamnă amară,
și plouă în mine, în tine, afară
Mor toate tăcut,nu-i prima oară
când clipa otrăvește,
când timpul omoară,
iubire și greieri,
și frunze, și fluturi,
și vise de-o vară.
E toamnă și plouă, și plouă tăcut
în mine, la tine, în cuvinte.
Și plouă cu frunze, și plouă cuminte,
sub plânsul lor mut,
doar timpul mai merge-nainte,
îngropând în trecut,
amintiri, jurăminte
și veri, și iubiri.
E toamnă și plouă, și plouă cernit,
cântecul ploii e cânt de sfârșit.
Frumoase versuri, pline de sensibilitate!
Plouă și-i toamnă-n cuvintele tale,
Dar nu e sfârșit, e doar zvon de petale.
E gându-ți ce zboară prin nori diafani,
E toamnă afară!