Ca nu e om sa nu fi scris o poezie
Macar o data, doar odata-n viata lui
Cand a iubit a luat un petec de hartie
Si-a asternut pe el tot focul dorului.

Ca nu e om sa nu-si fi spun in gand odata:
Azi voi gasi o rima noua la “mi-e dor”
Apoi cu mana tremurand emotionata
A scris la fel cu-atatia altii: “te ador”.

Sta poezia uitata, ascunsa-ntr-un scrin
Pana-ntr-o zi o gasesti…
E-ngalbenita hartia, e rupta putin
Da-nduiosat o citesti…

Si surazand iti stergi o lacrima tarzie
Impaturesti la loc hartia si iti spui
Ca nu e om sa nu fi scris o poezie,
Macar o data, doar o data-n viata lui.
[A.Ferlea]