Zburatorul

Photobucket
Cu degete albe, luna imi mangaie obrazul luminat de vise. Zambesc prin somn si fiindca degetele lunii au finetea degetelor tale intredeschid ochii in speranta ca te voi vedea pe tine. Vad mai intai carul mare ce s-a oprit o clipa langa fereastra mea…incep sa-i numar stelele- totdeauna cand vreau sa se intample o minune numar stelele carului mare -sapte este cifra mea magica, a mea si a lumii. La sapte, ultima stea imi zambeste complice si atunci de dupa zambet apari tu. Esti asa de inalt, esti asa de frumos cu parul arigntat de raze, cu cerul in priviri, incat uit sa te intreb cum de ai ajuns atat de repede, incat lacrima de dor nu a avut timp sa-si termine drumul spre buzele ce au inca pe ele gustul sarutului de ramas-bun, gustul de cirese amare. Nu-mi lasi timp pentru intrebari…in secunda urmatoare ma strangi cu putere la piept si nu-mi mai pasa cum…de ce…de unde.Inchid ochii si ma las purtata de bratele tale puternice si calde, iti numar bataile inimii ce-mi par cea mai frumoasa muzica auzita vreo data, ma las invaluita de aroma pielii tare si simt ca as putea sa merg cu tine la capatul lumii si chiar dincolo de ea. Ma porti pe poteca stiuta in care pasii isi gasesc usor drumul spre poiana ce ne chema in fiecare seara sa ne spuna povesti din murmur de frunza indragostita de vant. O liniste stranie ne-nvaluie si doar zgomotele marunte ale padurii adormite ne insotesc mersul printre ierburile ce au cotropit ultima urma de carare. M-asezi incet, incet pe un pat de flori, iti simt rasuflarea fierbinte cand te-apleci sa-mi saruti ochii si atunci ii deschid sa poti vedea ce culoare are fericirea din ochii ce au inchis in ei atata asteptare. Pentru o clipa uit sa respir. Sus, deasupra noastra, mii de stele se rotesc ca intrun joc de sarbatoare, jos alte stele, mii de licurici ce s-au ridicat spre cer in clipa cand mi-ai lasat cu gingasie trupul in iarba cu aroma de fan.Din nou am inchis ochii, sa-mi poata ramane intiparita pe retina imaginea ta ce ma poarta printre stele.Ti-am simtit respiratia fierbinte arzandu-mi buzele, gatul, sanii… ni s-au impletit apoi rasuflarile, respirand unul prin altul, ne hraneam cu mangaieri nestavilite pielea infioarata de-atata dureroasa asteptare, ne cautam buzele arzande, ne-mpreunam degetele flamande, ne alinam setea cu patima, cu disperare, ne cutreieram de sus in jos, din creste pana-n talpi cu saruturi arzatoare. Trupurile noastre dansau, un tandru dans ce a adus cerul aproape de pamant, un dans ce-a facut din noi o singura fiinta. Sunt stele mii, pe fiecare fir de iarba o steluta, pe fiecare frunza mai multe, cu mult mai aproape de noi sau ardoarea din noi ne-a dus mult mai aproape de cer, transformandu-ne in doua flacari inlantuite ce i-au ars noaptea si i-a inrosit orizonturile…In univers nu mai existam decat noi, iubirea noastra cu aroma de iarba strivita, mii de stele ce ne acopereau, jerbe de alte stele in care ni s-a spart sufletul, ducandu-ne unica fiinta pentru o clipa in absolut. Asa am fost noi printe stele, cele de deasupra, cele din jurul nostru, ce nu erau decat…mii de licurici dansand si arzand ca si noi in iarba, pe frunze, rotindu-se in aer intr-un dans al luminii, eternul dans al vietii, eternul dans de indragostiti. Asa am aflat ca si stelele se iubesc…prin mii de licurici ce stralucesc o noapte.Sau, poate ca in cinstea iubirii noastre pure, cerul a aruncat in iarba pulbere de stele, sa invatam si sa tinem minte drumul spre el.
M-am trezit dimineata, te-am cautat langa mine sa-ti multumesc pentru noaptea fierbinte. Nu te-am gasit, am gasit doar urma unei lacrimi de dor sau de fericire si-am mai gasit… doi licurici adormiti pe pervazul de la geam.Cand mi-am vazut in oglinda ochii incercanati si semnele de pe buzele arse, am inteles ca in noaptea albastra, cand s-au iubit licuricii, ma vizitase…Zburatorul. Da, zburatorul meu frumos cu parul argintat, cu cer in priviri si degete fine ca razele de luna… m-a invatat intro noapte cum se poate gasi drumul spre cer.

Leave a Reply