Zâmbetul lui Dumnezeu.

10603085_333568030124716_59406951_nCurcubeul din imagine este fotografiat în această seară, destul de târziu, după ora 20, fără să fi fost vreo ploaie afară, răsărit printre ultimile raze de soare rătăcite printre câțiva nori răzleți.

M-am gândit că poate curcubeul iese și după ploile din suflet, sau poate era semnul pe care-l caut de-atâtea seri de mers cu privirea în pământ, vrând parcă să găsesc nici eu nu știu ce, pașii de ieri, drumul de mâine, semn de sfârșit sau de început, sau poate niște răspunsuri la întrebări fără răspuns.

Cert este că la un moment dat am simțit nevoia să-mi îndrept privirea spre cer, să cer de undeva ajutor să înțeleg neînțelesul. De acolo de sus, cineva mi-a zâmbit. Acum am înțeles. Răspunsurile nu mi le vor da oamenii, nici pietrele, nici pământul. Toate le voi primi de la Dumnezeu. Pentru ziua de azi mi-a trimis un curcubeu.

Leave a Reply