Visul meu de altădată

Când am primit invitația să particip la un curs în Danemarca, nu aveam de unde să știu că mă voi îndrăgosti de o țară, de un oraș, așa, de la prima vedere, o dragoste ce ani de zile avea să-mi însoțească visele de noapte și visurile de fiecare zi.

Am plecat cu emoție spre necunoscut, fiind prima dată când ieșeam din țară, prima dată când zburam c-un avion, prima dată când plecam ceva mai departe, mult mai departe decât la țară la bunici, trăind la intensitate maximă fiecare minut, de la îmbarcare, zbor, decolare, până la întoarcere.

Am văzut cum arată țara noastră de sus, de deasupra norilor, un minunat covor vărgat aruncat printre firele subțiri și albastre ale râurilor, am trecut pe deasupra Carpaților înverziți, pe deasupra Alpilor înzăpeziți, înregistrând pe retină imagini de neuitat.

Prima escală am făcut-o la Zurich, în Elveția, unde după o scurtă plimbare, am luat avionul spre Danemarca și de unde  mi- am luat o prima amintire- un ceas elvețian, finuț și elegant, ceas ce merge și-n ziua de azi la mâna fetei mele, promițându-mi să las pe altă dată vizitarea orașului.

Cu mare emoție am aterizat pe aeroportul din Copenhaga, un aeroport ce-mi deschidea o ușă spre o altă lume, o lume ce nu-mi închipuisem până atunci că poate exista, o lume altfel decât la noi, de o curățenie desăvârșită, cu respect pentru natură și pentru om, cu un grad ridicat de civilizație.

copenhaga
Din păcate nu am avut libertatea de a colinda după placul inimii mele, de a rămâne prea mult într-un loc, de a vizita muzee, expoziții sau de a colinda fără țel pe străzi pentru a putea admira în tihnă clădirile cu ziduri și acoperișuri colorate în tot felul de nuanțe, în special de verde, danezii organizând la minut orice curs, pauză de cafea, vizită sau acțiune de divertisment.

copenhaga, v[zut[ de la etajul xvi

Zile de-a rândul am admirat Copenhaga, de undeva de la etajul al șaisprezecelea, unde se țineau cursurile, apoi de la bordul uni vaporaș ce ne-a plimbat încet, încet de-a lungul unui canal, în apa căruia se reflectau minunatele edificii de pe mal.

pe canal

Am văzut palatul reginei Margareta și pavilioanele regale, danezii având un respect deosebit pentru regina lor și pentru monarhie în general.

prin canalele norduluipaviloanele regale

Am avut bucuria să mă întâlnesc cu Mica Sirenă, pe care o știam din povestea lui Andersen, una dintre cele mai cunoscute atracții turistice din Danemarca, care este dealtfel  și simbolul lor național.

simbolul DanemarceiNu am apucat să văd parcul Tivoli Gardenss, un parc imens cu multiple posibilități de distracție și de relaxare, sau să merg la cumpărături în buticurile din Strøget, nici să văd vreun muzeu  sau să vizitez unul dintre castele celebre din Danemarca, dar mi-am promis că voi reveni, tresărind de fiecare dată auzind de Danemarca și de Copenhaga.

Și dacă tot mă voi întoarce, mă voi opri și în Germania, la Munchen dacă se poate, neapărat trebuie să văd cine, de la cine a împrumutat precizia în tot și în toate, nemții de la danezi, danezii de la nemți, elvețienii de la ei, că ne-ar trebui și nouă puțin.bileteavion-150x150Sursă foto- arhiva personala

One thought on “Visul meu de altădată

Leave a Reply