Vis și dor

      

        În cele mai mărunte întâmplări din viață există semne prin care Dumnezeu vine mai aproape de noi în încercarea Sa de a ne pregăti sufletul pentru ce va urma. Cel mai ades o face trimțându-ne câte un vis.
         Prima dată când am realizat că visele vorbesc, a fost întro zi de vară. În acea zi am avut viziunea unui fragment din viitor, dar nici atunci, nici până acum, nu i-am înţeles rostul. Rostul unui vis din prima mea zi de concediu la mare. Plecasem de acasă cu sufletul îndoit pentru că-l lăsasem pe tata chinuit de niște dureri sâcâitoare în gât, care apăruseră brusc, întețindu-se de la o zi la alta. Oboseala și agitația acelei zile m-au  adormit foarte repede, un somn profund din care m-am trezit foarte repede, plângând.
        Am visat că l-am dus pe tata la medic. Eram pe un hol lung, cu multe uși numerotate, totul fiind vopsit în alb. Erau mulți oameni acolo, dar nici unul nu vorbea, fiind muți și comunicând prin semne. Noi așteptam la ușa cu numărul 14, o ușă ce parcă nu se mai deschidea. Întrun târziu, a ieșit o asistentă care l-a invitat pe tata prin semne să intre, iar mie mi-a întins o hârtie ce semăna cu o rețetă și pe care scria un cuvânt necunoscut mie:”Carcinom spinocelular”. Nu auzisem niciodată cuvântul acesta, nu-l citisem niciunde, dar în vis mi-am spus îngrozită și îndurerată că asta înseamnă cancer.
       M-am trezit cu lacrimi pe obraz și cu-o mare spaimă în suflet. Primul lucru pe care l-am făcut ajungând acasă a fost să-l duc pe tata la medic, să văd  ce-i cu durerea din gât. L-au văzut  mai mulți medici, fiecare dându-și cu părerea, fără un diagnostic clar, până când un ORL-ist l-a trimis să facă o biopsie.
       În momentul când am avut rezultatul în mână am știut prima ce avea tata: avea cancer. Pe rezultat scria:”Carcinom spinocelular”. Nu vreau să simtă cineva vreodată ce am simțit eu întro clipă. Nimic nu putea exprima durerea mea, nici vaiet, nici lacrimă, nici cuvănt.
       Tata a fost operat în gât, nu a mai vorbit (oamenii muți din vis), a mai trăit 14 ani (numărul de la ușa cabinetului), apoi a plecat după un imens chin și-o mare suferință să vorbească cu îngerii. Mie mi-a rămas dorul de el. Dorul acela ce nu poate fi descris în cuvinte, dorul acela ce există numai în limba româna, ce se simte cu intensitate dureroasă până în ultima fibră, până-n ultimul por.
        A suferit mult tata înainte să moară, atât de mult încât eu, fiica lui,  în ruga mea disperată ajunsesem să-i  cer lui Dumnezeu să-l ia la el  cât mai repede. Dacă acum mă mai rog pentru ceva, dincolo de sănătate, mă rog  ca El să poată șterge din toate limbile pămantului, din tot ce mișcă și are suflet… SUFERINȚA.

Articol scris pentru Blog Pawer 76
Tema propusa de Cristi


Sensuri și cuvinte
Ați avut vreodată experiențe pe care nu le-ați putut sau v-a fost dificil să le descrieți în cuvinte?
Dacă ar fi să banați (ștergeți) permanent un cuvânt din limba tuturor popoarelor, pe care l-ați alege?
Ce cuvânt credeți că este cel mai important sau bogat în semnificații din limba română?

Au scris pe aceasta tema
http://cuscaunlacap.wordpress.com/2013/07/30/cuvintele-binecuvantare-sau-blestem/
http://little-thoughts08.blogspot.it/2013/08/a-fi-sau-nu-fi-aceasta-i-intrebarea-sau.html
http://www.pasipecale.com/necuvintele/
http://www.pantofi2013.com/2013/08/o-cana-de-apa-din-ocean.html
http://uriesblog.ro/sa-vorbim-in-sens-giratoriu/
http://abbilbal.blogspot.ro/2013/07/sensul-cuvintelor.html

21 thoughts on “Vis și dor

  1. Frumos scris, dar sunt convinsa ca a durat mult pana cand aceasta suferinta sa poata fi pusa in cuvinte… La inceput e doar durere fara forma si parca fara sfarsit, apoi vine randul lor, al cuvintelor…

  2. Si eu cred ca primim semne care prevestesc ceva. Cele mai multe dintre cele pe care le-am primit eu au prevestit ceva rau, la cele bune sunt lasat fara semnal, probabil sa fie bucuria mai mare. Da, SUFERINTA as elimina-o si eu, insa vor ramane altele la fel de naspa: durerea, uitarea, razboiul, crimele … si altele.

  3. Am rămas fără cuvinte citind articolul tău. Visele au sens și sensul lor apare celor care nu le uită. Visele prevestesc nu doar necazurile, ci și unele realizări ce vor urma.

  4. Da, visele prevestesc, nu stiu cum, dar reusesc. Eu mi-am visat bebele cu mult inainte de a fi insarcinata.
    Culmea, specialistii au garantat cu N ani in urma imposibilitatea unei sarcini.
    … dar cata suferint ducem cand cei dragi sufera ! OFF !

  5. Impresionantă poveste…trăită, dureroasă, emoţionantă şi, ca de obicei, frumos scrisă. Ce bine ar fi să ţi se îndeplinească ruga, să dispară suferinţa cu tot ceea ce o provoacă!………
    Nu putem descrie mereu în cuvinte ceea ce trăim, nu putem explica suferinţa care din păcate există, sau fericirea în detaliu sau în întregul ei.
    Şi totuşi, mă întreb, dacă n-ar exista cuvintele,cum am mai putea sculpta sentimentele? Operele de artă realizate din cuvinte pot fi egalate de gânduri?

  6. Maya, draga…sa iti spun ca si la tata asta a fost primul simptom, ca nu maiputea vorbi bine, pentru ca boala ii atinsese de la plaman si corzile vocale? Cate asemenari din astea dureroase, vom mai gasi. Nimic nu e intamplator in lumea asta…nici faptul ca te-am gasit si de atunci parca nu mai doare la fel de tare cand impartasim aceeasi suferinta!!!

Leave a Reply