Urmă-n nisip


Poți să te rogi neîncetat

poți să-i ridici fastuoase altare

timpul își va urma drumul lui

surd, orb, neînduplecat,

strivindu-te sub a lui nepăsare.

Poți să-l acoperi cu o întreagă sahară

să-l faci să dispară pentru o clipă măcar

timpul  va fi nisipul din a vieții clepsidră,

tu vei fi urmă-n nisip, urmă lăsată-n în zadar.

Tot el, cel mai mare dușman îți va fi

când vei dori, când vei aștepta,
când vei iubi și ori de câte ori, 

nu vei vrea    mai mori.

 

5 thoughts on “Urmă-n nisip

  1. Timpul ce curge la vale ca un rau navalnic de munte peste noi, pietre slefuite de apele lui cristaline, il putem pastra in suflet si in minte…Nu pe tot,nu avem cum, dar acele fragmente de timp, momentele, mai ales cele placute, le adunam intr-un buchet pe care-l asezam intr-o vaza a amintirii, in sufrageria inimii. Il contemplam cu emotie si fericirea conservata in petalele momentelor se revarsa asupra fiintei noastre.Mai ales atunci cand ea, fiinta noastra, este intregul format din doi…

    • N-am să înțeleg niciodată
      de ce în brațele tale
      ora devine o clipă ce repede zboară
      ca apoi cand pleci,
      în clipa următoare
      aceeasi oră se dilată-n veac de așteptare.

  2. Timpul e relativ, nu? Depinde daca suntem fericiti sau nu. Fericirea il scurteaza, avem senzatia ca timpul se scurge mai repede

Leave a Reply