Ura, și la gară!

5059despartire-1

Ti-aduci aminte, cum odată,
M-ai invitat pe canapea
Să-mi juri iubire înfocată
și să-mi promiți că mă vei lua?

Mi-ai dat cadou chiar un inel
De zonder ruginit puțin
Cam strâmt, ce nu-mi venea de fel
Pe degețelul meu cel fin.

Eu nu ți-am pus nicio întrebare
Atât eram de-namorată
și așteptam nerăbdătoare
să fiu nevasta ta de-ndată.

 

Numai că tu te tot foiai
în gând ți-eram obiect de studiu,
Erai virgin, nu prea știai
Cum se începe un preludiu.

 

Văzuseși tu într-o revistă
Doi oameni goi, încăierați
Ca-ntr-o pictură dadaistă,
Dar mai în jos, erau blurați.

 

Habar n-aveai că mai departe
Nu te învață nicio carte.
Ci doar în timp, pe viu sau vie
Aplici ce spune-n teorie.

 

Eu am ghicit dintr-o privire
Că nu-i dotarea necesară,
Pentru a noastră potrivire…
Și pentr-o memorie vizuală.

Așa că ura și la gară!

P.S. – Să-mi dai de veste, în scrisoare,
de vrei să-mi faci un dar mai mare.

 

Gânduri  mai potrivite veți găsi la Edy  în tabelul cu 12 cuvinte.

8 thoughts on “Ura, și la gară!

  1. Nu se poate asa ceva. Suntem de comă, amândouă. Se vede că, indiferent de vremuri tulburi, tanjim după partea aia relaxantă şi fără pretenţii. Am ras cu lacrimi şi acum inteleg comentariul lasat la mine. Vreau să fiu Maria, oricand; iar dacă am fost in locul tău…nu pot decat sa îi multumesc lui Dumnezeu. Uite, azi, am regăsit bucuria mărunta a jocului de cuvinte ce mă făcea altădată să scriu zilnic. Mulţumesc ţie şi lui Vavaly pentru cele 12 minuni. Sa ai zile bune, Maria mea.

Leave a Reply