Un vis, o cale,un om

 

 

 

 

 

 

 

Îl văd venind în prag de seară
Pășind dintre lumini în înserări
Din noaptea inimii să-mi ia povară
Și clipa grea de triste așteptări.

Îl regăsesc tăcut în vise rotitoare
Venit de pe-un tărâm îndepărtat
Eu adăpost îmi fac din aripile sale
Sunt iarăși eu, fetița lui de altădat’

El tâmpla argintată mi-o mângâie
Șoptindu-mi un descânt de alinare
Cu palma lui obrazul îmi încălzește
Iar  lacrima mi-o șterge cu-o suflare.

Îngerul acesta bun și cald e tata
Și azi îmi este dor de el, atât de tare
Aș vrea să-l scot din vis, să închid poarta
Să nu mai poată înspre cer să zboare.

Nu pot! Și om, și vis, și înger

Au propriul mers pe diferită cale.

 

18 thoughts on “Un vis, o cale,un om

  1. Un dor lăsat neîmplinirii… Aş vrea să-ţi spun că trece, dar nu-i nici consolare, nici alinare în cuvânt. Doar vremea poate să mai stingă durerea… şi versul să o uşureze-un pic.

  2. De 6 ani imi spun că trece. Nu trece! Doar timpul. Chiar si al meu. Sunt tare fericita sa te descopar! Tare! Am un gand bun spre tine, iar altul de recunostinta spre Ei…cei plecati. Multumesc,

  3. ştiu că sunt norocoasă că îi am pe ai mei lângă mine. ala că tac. orice aş spune nu poate alina dorul… dorul e uneori o candelă aprinsă.

  4. “Pentru cei ce ne-au făcut
    Dă un ordin, dă ceva
    Sa-i mai poţi întîrzia
    Să o ia de la-nceput.
    Au plătit cu viaţa lor
    Ale fiilor erori
    Doamne, fă-i nemuritori
    Pe părinţii care mor.”

    Păunescu şi atât…

  5. Dorul acesta e doar o stare de așteptare, o lungă stare de așteptare care ni se pare a fi la capătul unei incertitudini.

  6. Sufletul drag este cu noi în vis, în inimă, în minte sau ne priveşte de acolo…din stele. Certitudine este că, într-o zi, vom fi cu toţii acolo, într-o lume mult mai bună, sunt sigur de asta.

Leave a Reply