Un accesoriu… salvator

Se spune că vine o vreme pentru femei, când nici vântul nu le mai ridică fusta. Nu știu dacă mai este mult sau puțin până o veni vremea asta ingrată, însă sigur pentru moment nu trebuie să-mi fac nicio grija. În primul rând că nu are ce-mi ridica vântul, chiar de-ar încerca, pentru că port rar fuste, apoi am grijă să amân cât pot acea vreme.

Un fitness pentru întărirea mușchilor, o dietă pentru menținerea siluetei, o ținută în culori tinerești, un accesoriu de firmă, de regulă niște ochelari de soare după care să-mi ascund laba gâștii din coada ochilor sau cu ajutorul cărora să-mi protejez cearcănele de alte riduri noi.

Furori am făcut ieri pe plajă cu ochelarii mei. Adică nu prea multe, că nu eram decât eu , vreo două babe, nemțoaice după vorbă și culoare, o familie cu doi copii și un cățel și salvamarul care nu și-a mai luat privirea de la mine de când am venit și până a plecat. Mă uitam și eu la el, recunosc.

Nu era de lepădat, mai ales că era bine lucrat în pătrățele, brunet original, ba și tatuat pe brațele alea salvatoare. Mai că îmi venea să simulez un înec, numai să mă las salvată de el, însă valurile înalte și stegulețul roșu arborat îmi cam tăiau elanul. Eu vroiam în brațele lui, nu să fluiere după mine, și apoi mai bine că nu trebuia să mă înec puțin, nu mai riscam să-mi vadă ridurile de aproape, că de, nu puteam să înot cu ochelarii la ochii, erau de protecție, nu pentru scufundări. Așa că am rămas la stadiul de studiu și contemplare până a plecat băiatul. Și a plecat fericit, zău așa. Schimbul de priviri a durat cam vreo trei ore, până într-un sfârșit când s-a hotărât să facă marele pas…

Upss! Până să ajungă la mine, îmi și alesesem în gând ținuta de seară, ba chiar și lenjeria de noapte, să spun drept. Numai că mi-a trecut repede când m-a întrebat timid:

-Nu vă supărați, pot să vă…întreb de unde ați cumpărat ochelarii de soare. Văd că sunt Hugo Boss, iar iubita mea și-i dorește foarte mult de când i-a văzut la o prietenă. Sunt dispus chiar să vi-i cumpăr, numai să-i fac ei o bucurie.

Toate ca toate dar până aici i-a fost. Accept orice, și că mi-a scăzut stima de mine, și că s-a dus visul cu ținuta de seara și ținutul în brațe, nu-i baiul prea mare, dar să rămân eu fără ochelarii protectori de riduri…imposibil, mai ales vara, și la mare, așa că i-am dat adresa de unde i-am cumpărat, întrebându-mă de ce i-o fi trebuit atât timp să mă privească, când putea să afle ce vroia de la bun început.

Sigur, am farmec încă, nu-i așa, altfel nu se explică? Mă duc și mâine la plajă, și-mi iau și pălărie asortată cu ochelarii, ba și rochiță să văd ce face vântul. Poate, poate…

p.s. nu-i așa că sunt frumoși ochelarii mei?

Boss Orange BO 0099S ZQ3CC_0_650x489

6 thoughts on “Un accesoriu… salvator

  1. Daca acest articol nu castiga premiul I, inseamna ca cei care jurizeaza sunt miopi si l-au citit fara…ochelari. Super!

  2. Nu mai port ochelari d soare de cand mi-am dat seama ca ma incurca si de cand am cazut avandu-i pe nas (asta-s eu, mai impiedicat si mai incurca lume) :))

    Sunt convins ca ocelarii prezentati de tine sunt de calitate si sunt un accesoriu deosebit de util mai ales pentru aceia care au ochii deschisi la culoare.

    Succes la concurs !!

Leave a Reply