Colind ades, noaptea,
sa-mi caut umbra,
ce semana cu ea .
sa-mi caut umbra,
ce semana cu ea .
O caut in taceri
din vise de ieri
O caut in lumina
de luna plina.
Umbra a mea
nu poti sa nu fii
nu poti trada.
Colind pana-n zori
sa –mi caut carari
prin ierburi-ncaruntite
de grele asteptari.
Gasesc cu greu
ce-a mai ramas
dintr-un altar
pe care a ars
in zadar
sufletul meu,
numai al meu.
Chiar dacă-i tăcere
În apropiere
Din ploaie şi vânt
Eu te strig…eu sunt.
De-i scaunul gol
Eu îi dau ocol
Căci inima mea
Stă la masa ta.
De-i plaja pustie
Briza ce adie
E sărutul meu
Pe umărul tău.
Cât soare va fi
În zorii de zi
Şi lună în noapte
Şi-n izvoare şoapte
Vei fi muza mea
Iar eu umbra ta.
CE BINE CA ESTI!
E o întâmplare a fiinţei mele
şi atunci fericirea dinlăuntrul meu
e mai puternică decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare
mereu dureroasă, minunată mereu.
Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.
Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-mi
tâmpla de stele, până când
lumea mea prelungă şi în nesfârşire
se face coloană sau altceva
mult mai înalt şi mult mai curând.
Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!
Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
douâ culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte de jos, întoarsă spre pământ,
una foarte de sus, aproape ruptă
în înfrigurata, neasemuită luptă
a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt.
Nichita Stanescu
…a scris si pentru mine
stia ca intr-o zi…te voi intalni.