Toamna, intaia oara


Mi-a bătut la poartă toamna într-o seară,
eu eram pe dealuri după maci în floare
ea-a plâns cu brumă, stând pe iarbă afară
și mi-a nins din frunze, galbenă cărare.

A bătut și-n geam c-un ram gol și rece,
m-a strigat cu glasuri de cocori plecând,
n-am vrut să-i răspund, așteptând să plece
toamna-a stat la poartă, m-aștepta plângând

Mi-a bătut la poartă toamna într-o seară,
mi-a bătut în suflet pentru întâia- oară.

3 thoughts on “Toamna, intaia oara

  1. Şi mie mi-a bătut în suflet, de bucurie!
    Mai puţini turişti în Constanţa, mai puţine maşini, parcă totul revine la normal! :)

Leave a Reply