Toamna, iar



Și   iar vine toamna, și frunzele mor
se pierde lumina în cânt de cocor.
Tristeți se adună,ferestre se-nchid
Nu-i urmă de zbor pe-un cer prea livid.

Și iar vine toamna, și ploile curg
Zile-n graffiti se scurg spre amurg
Mor greierii trist sub frunze ce cad
eu candelă aprind  din doruri ce ard

Și vine iar toamna după  vara fierbinte
În suflet îți fac loc în culcuș de cuvinte.

3 thoughts on “Toamna, iar

  1. Da..vine iar toamna cu mantie gri,
    Cu foşnetul frunzelor cărămizii,
    Cu zile mai scurte, lumina opacă,
    Cu vânturi ce crude copacii dezbracă,
    Cu plânset de nori peste-un soare ascuns,
    Suspine de zori şi amurg nepătruns…
    Da…
    Vine iar toamna.
    Şi? Las-o sa vină..

    În suflet la noi este cald si lumină.

  2. Şi iar vine toamna, şi gândul îmi pleacă
    Spre suflete calde, ce încă nu dor,
    Dar nu pleacă-n stoluri, ci pleacă singur
    Ca să-şi găsească perechea fior!

Leave a Reply