Toamna așteptărilor

Alone-41

Sunt călătorul singuratic
Ce-așteaptă trist, cu resemnare
În gara cu decor tomnatic.
Așa, ca printr-o întâmplare,
Se-aud țâșnind din cețuri dese
Semnalul ce-l aștept de-o viață,
Că vine trenul cu mirese.

Doar vuiet surd răsună-n gară,
Al vântului ce bate-n geamuri,
Doar cânt de corbi se-aude afară
Sub norii zdrențuiți de ramuri.

Din megafoane se prelinge
Un recviem de neuitare,
Iar peste gară toamna plânge
Ca-ntr-un adio de plecare.

Sunt călătorul singuratic,
Ce-așteaptă înfrigurat, tăcut,
În gara cu decor tomnatic,
Un tren ce-a deraiat demult.

 

 

sursă foto

pluttonia. blogspot

Leave a Reply