Toamna, a șasea oară

adrian-paunescu-40a4701

A plecat bardul de-acasă, să-și trăiască veșnicia,
Ne-a lăsat avere-n în loc, flacăra și poezia.

Au nins toamnele de aur peste locul însemnat
L-au uitat azi fariseii, însă noi nu l-am uitat.

N-avem cum și nu se poate, felinarele să stingem
Nu există a lui moarte, nu avem motiv să plângem.

Cât e viu la noi în suflet, cât e cântec în chitară,
Cât avem cartea tezaur, chiar de-i toamnă a șasea oară,

De când bardul a plecat să-și trăiască veșnicia,
Lăsând mai sărac pământul, muzica și poezia.

2 thoughts on “Toamna, a șasea oară

  1. Cred ca astfel de flacari nu pot fi stinse niciodata, pentru intr-un fel sau altul se intetesc
    prin fiecare suflet care canta, recita, gandeste, iubeste. Bardul este cumva ascuns in fiecare dintre noi, chiar daca uneori nu stim, dar totusi ne stralucesc ochii cand ascultam!
    Multumesc pentru aceasta postare!
    Zile frumoase si senine!

  2. Marius- Sunt flori care nu au spini! Le apara doar frumusetea lor! on said:

    Noi nu l-am uitat, iar tu-i redai suflul si vesnicia Maya prin frumoasele tale versuri!
    Iti multumesc pentru asta, suflet frumos!

Leave a Reply