Costin privește spre cerul de plumb, urmărind fiecare fulger, tresărind si depărtându-se când tunetul bubuia, făcând să se zguduie casa. De fiecare dată își face o cruce mare, rugându-se să se oprească ploaia asta ce-și varsă cu ciudă apele turbate.     Trăiește de mult în valea orașului și știe că fiecare ploaie mai ...