La o margine de lume,
unde Dumnezeu a vrut,
într-o zi înseninată,
moldovenii s-au născut,
printre codri și coline,
lângă Nistru, lângă Prut,
într-o zi cu voie bună,
moldovenii s-au născut.
Unde soarele răsare,
unde grâul e crescut,
lângă un butuc de poamă,
moldovenii s-au născut,
unde păsările cântă,
unde peștele nu-i mut,
lângă turma de oi dalbe,
moldovenii s-au născut.
Unde doina-i auzită,
unde jocul e văzut,
într-o zi cu voie bună,
moldovenii s-au născut.
Unde pâinea e cinstită,
unde omul e crezut,
într-o zi cu voie bună,
moldovenii s-au născut
Sunt bune, bune (la suflet) moldovencele! Paranteza e ca să nu se înţeleagă altceva!
Aaa, da, câteodată dacă-i cu noroc, mai şi gătesc bine!
Ahhhh, mi-ai adus aminte de o postare de-a mea, cea măritată cu un mândru moldovean. Si ce iubesc la el cel mai mult? Faptul că după multi, multi ani de cand nu mai locuieste in acea zonă (a stat in Comănesti şi in Iasi) vorbeste tot asa de pronuntat “moldoveneste”. Şi eu sunt mândră de voi, de noi!
Ai doinit armonios in versuri despre radacinile noastre moldovinesti.
Sa hii sanatoasa surata marie….?
Am citit-o de cateva ori.Este foarte, foarte frumoasa
Si eu sunt moldoveanca, doar ca de dincoace de prut, asa ca inteleg foarte bine sentimentul…
Păi Moldova e de la Carpaţi la Nistru! Sau mă însel?
Nu, nu te inseli, de aceea am zis ca sunt moldoveanca
Moldova lui Ştefan cel Mare, a lui Eminescu, Creangă, Sadoveanu şi a nemuritoarei “Mioriţa”. Trăiască moldovenii, trăiască românii!
Ai o invitatie la un concurs interesant aici http://nimicurifantezii.blogspot.ro/2013/12/cum-iti-asterni-asavisezi.html
De la o ardeleancă ai o apreciere, chiar mai multe! 😉