Stilistul meu de suflet

 

Arăţi jegos, n-ai bumbi la cheotori,
Nădragii-s rupţi, nici haina nu-i mai brează,
De ce stai, mă, holtei şi nu te-nsori?
Cum, zici că eşti? Atuncea divorţează!


George Petroni – epigrama

 

     Primul meu stilist personal a fost tata. Nu, nu a fost croitor, nici nu mi-a spus vreodată cum să mă îmbrac, ci doar mi-a fost exemplu. A fost tâmplar de meserie dar se purta ca un lord, așa cum a fost educat ca și copil de trupă, orfan de război crescut întro școală militară. După atâția ani, îmi răsună și acum în minte vorbele pe care i le spunea mamei înainte de culcare: “Doamnă, pentru mâine dimineață vreau să am ciorapi spălați, batistă curată și cămașa călcată!”

    Doamna, mama mea, se trezea cu mult înaintea lui, făcea jar pentru fierul de călcat, pregătea o cană cu apă și începea să calce meticulos cămașa spălată și apretată. Partea cea mai solicitantă era totdeauna la guler, care nu avea voie să aibă nici cea mai mică cută, trebuind să arate impecabil, așa cum trebuia să fie de altfel și manșetele, și dunga pantalonilor.

   Mi se părea tare greu de ținut în mână acel fier din fontă, care ori nu se înfierbânta cât trebuia, ori se înfierbânta prea tare de frigea până și mânerul de lemn. În fiecare dimineață tata se bărbierea și nu pleca niciodată din casă fără cravată la gât. Eram tare mândră de el, o compătimeam însă pe mama văzând cum se chinuie să calce, pentru el, pentru noi și pentru casă.

   De la el am învățat să nu ies din casă îmbrăcată oricum, să-mi cumpăr lucruri de calitate, mereu spunând : “Sunt prea sărac pentru a-mi permite lucruri ieftine”.

    Chiar dacă port mult timp acel lucru, să-l port curat, călcat, nedescusut. Da, chiar eram săraci pe atunci! Săraci și curați, în port… și în suflet.

    Am rămas la fel și mare, deși, recunosc, uneori sunt tentată să-mi cumpăr în fiecare zi câte ceva de îmbrăcat, să mă răzbun pentru vremea aceea când îmi doream tot felul de bluze și rochii, toate rămânând atunci la stadiu de vis.

    Nu mă îmbrac la modă, nu sunt nicio demodată, mă îmbrac să-mi fie bine, comod, să mă simt bine, în concordanță cu evenimentul la care trebuie să particip. Trebuie să știi să te îmbraci sobru pentru un interviu, distins pentru servici, elegant pentru un eveniment special sau o seară la teatru, sportiv pentru o tură în parc sau chiar la cumpărături.

    Modul în care ne îmbrăcăm spune foarte multe despre noi, despre personalitatea noastră, despre bunul gust și nu în ultimul rând despre caracter, definind felul nostru unic de a fi.

    Faptul că lucrez cu oamenii, că stau în fața clientului, mă obligă să port la servici o ținută care să inspire încredere, siguranță, bun gust, deși partea asta, cu gustul, este discutabilă- ” De gustibus non disputandum”.

    Nu-mi permit să-mi schimb ținuta în fiecare zi cu alta nouă, dar nici nu pot să port mereu aceleași lucruri, de aceea am ales să am în garderobă mai multe bluze pe care le pot purta la același costum, asortându-le cu fusta, pantalonul sau sacoul. Alăturând şi un mic accesoriu, o eșarfă sau un guler aplicat ,sunt mereu și mereu alta.

    Pentru evenimente deosebite la care particip aleg o ținută simplă, sobră, asortată cu un zâmbet luminos care să inspire bucurie și voie bună. Nu sunt adepta răsturnării șifonierului pe mine pentru că merg la o nuntă, dar nici nu mă duc în pantalonii de servici. Chiar dacă este demodat, eu prefer negrul unei rochii sau măcar al unei fuste la care adaug o bluza fină, uni.

    Pentru restul timpului, dincolo de servici și evenimente speciale, trăiască ținuta sport, atât de comodă la cumpărături, plimbare, parc sau concediu!

    Indiferent de eveniment, fiecare femeie trebuie să aibă stilul propriu care nu se rezumă doar la haine, ci și la felul în care sunt purtate acestea. Stilul înseamnă naturalețe, grație, o anumită notă personală dată de accesorii, parfum, geantă, pantofi.

    Nu știu în ce stil mă încadrez, dar nu-mi plac hainele din materiale proaste, nu-mi plac culorile țipătoare, neasortate, nu-mi plac sclipiciurile de nici o formă – că tot sunt la modă acum, nu-mi plac hainele care mă strâng, nu-mi place să epatez și să par altfel de cum sunt. Îmi place să mă îmbrac simplu, cu haine curate și bine călcate.

    Şi iar mi-am amintit de săraca mama. Daca tata ar fi trăit, mama cu siguranţă i-ar fi călcat cu şi mai mare plăcere cămăşile şi pantalonii, batista şi cravata. I-aş fi cumpărat eu din Marketonline.ro fierul de călcat de la Bosch TDA503001P Sensixxx DA50.


   
Nu ar mai fi fost nevoie de cărbuni și de cana cu apă, datorită caracteristicilor pe care le are : design ergonomic pentru călcare confortabilă, mâner SoftTouch comod, butoane ergonomice, QuickFilling: orificiu mare cu capac pentru alimentare rezervor apă – umplere / golire rapidă şi uşoară, cablu extra-lung (2.5 m) cu înveliş textil, cu clemă de prindere şi cu posibilitatea înfăşurării acestuia, rezervor de capacitate mare (350 ml), transparent, uşor de umplut, vârf pentru călcare cu precizie în jurul nasturilor, funcţie de pulverizare, indicator luminos de funcţionare (LED).

     Fiindcă tot am deschis magazinul la secțiunea produse electrocasnice și fiindcă acum eu sunt cea responsabilă cu călcatul, cred că este timpul să renunț la călcatul pe jos și să-mi cumpăr o masă de călcat adevărată tot din gama Bosch.

      Nu pot să închei fără a mai cita ceva foarte important din învățăturile tatei, stilistul meu de suflet: “O fi având cămașa manșete cu butoni auriți, dar nu sunt îndeajuns de lungi să acopere negrul de sub unghii și nu are nici gulerul atât de înalt încât să nu ți se vadă urechile nespălate”.

Articol scris pentru SuperBlog 2013 – tema nr.23 – Bine sau prost îmbrăcat – temă propusă de Marketonline.ro

   

 

5 thoughts on “Stilistul meu de suflet

  1. Am călcat la bunica în judeţul Galaţi cu fier din acela. Căte o bluziţă sau tricou cum i se spune acuma. Îl incercam cu nişte stropi de apă să văd de-i prea fierbinte! :)
    Şi apă-n gură pe post de pufăitoare…
    Mai târziu, în armată am învăţat să fac dunga la pantaloni, chestia aia şmecheră numită ” sub cearşaf”.
    Oricum sunt două lucruri ce le urăsc în viaţă călcatul rufelor şi spălatul vaselor.
    Poate ca acest Bosch o să-mi aducă liniştea dorită…

  2. Nu pot să nu stau cu gândul la acel fier de călcat pe bază de cărbuni încinşi.
    Are şi bunica mea unul la fel.
    Doamne, cât de mult a evoluat tehnologia!

    Ritualul lui Radu Tuglea îl repeta şi bunica. Tot din Oltenia mi-s şi eu!

Leave a Reply