STAR strălucitor, ce-ți vine în ajutor

logo-BT-banca-transilvania-sponsor-superblog-2015-300x107

Privesc frunzele copacilor împrăștiate de vânt, bănuți de aramă prin care timpul își plătește trecerea, prin care rădăcina își răscumpără speranța de mâine. Mă întorc undeva, în timp, pe o bancă, la poarta casei părintești, unde un tei își scutura nostalgic frunzele îngălbenite de încă o toamnă ce trecea peste noi.

Stau între mama și tata, ținând în mână o eugenie, pe care nu mă îndur încă să o mănânc, vrând parcă să mai prelungesc bucuria de a ține în mână pachețelul visat. Mi-a cumpărat-o tata azi, după ce a luat CAR-ul făcut la întreprindere.

În fiecare toamnă, făcea tata împrumut, pentru a lua lemne, pentru a cumpăra două perechi de încălțăminte pentru copii. Doar două, mereu două, pentru cei doi mai mari, cei mici primindu-le anul următor…

– Maya, lasă visele! Hai, că am treabă azi! Ai uitat că trebuie să mergem la cumpărături? Mai sunt câteva zile și vine ziua lui tata, iar eu nu am cumpărat nimic.

– Te rog, Maria, te rog! Mai lasă-mă puțin!Mi-e atât de dor de acasă, de bancă, de tata…!

– Bine, visătoareo te las! Până la urmă sunt bune și visele astea la ceva… se pot împlini într-o zi, spuse Maria, plecând spre bucătărie.

Eu rămân pe banca mea, între mama și tata, care au început să facă planuri, împărțind bănuții puțini, pentru care vor plăti dublu timp de un an. Dar, ce mai contează!Vor lua lemne pentru iarnă, vor încălța copii, poate vor da arvună și pentru puțină carne de porc, că acum vine Crăciunul și trebuie ceva pe masă.

Îi văd ochii mamei, cum se îndreaptă rugători spre tata, întrebându-l, dacă poate să-și ia și ea un batic și un ruj. Tata oftează și-i arată pantofii din picioare, găuriți de atâta purtat. Nu sunt bani de ajuns niciodată, să-și cumpere și ei ceva. Totdeauna pe primul loc sunt cei patru copii. Să aibă copii căldură, să aibă copii mâncare, ei pot să mai rabde, că doar sunt oameni mari.

-Maya, e târziu! Lasă banca ta și amintirile! Hai, să mergem la banca mea! E o bancă adevărată, nu ca a ta din vis. Și, apoi ce rost are să tot te întorci la banca aia! Nici  ea nu mai este, nici tata nu mai este, chiar și visele sunt altele, mereu altele.  Vino cu mine, să vezi cum devin visele realitate!

Nu-mi mai vine să mănânc Eugenia. Nu știu cât costă, dar cred că destul de mult, dacă ne cumpără atât de rar. Sunt mică, vreau dulciuri, vreau jucării, vreau … câte nu vreau, dar nu cer… știu că pe ai mei i-ar durea sufletul să nu-mi poată cumpăra. Visez că mi le cumpăr singură, visez că frunzele, ce cad rotitoare sub sărutul toamnei, sunt bănuți de aramă, ce mă vor ajuta să cumpăr de toate, pentru mine și pentru cei dragi.

Sunt cea mai bogată fetiță. Pot să-i ajut pe ai mei să nu mai facă împrumuturi, pot să cumpăr la toți încălțăminte, mai ales tatei, pot să cumpăr mamei orice și-a dorit și nu a avut, îmi cumpăr și mie multe, multe eugenii, și cărți, și jucării, și rochițe, și cumpăr și pământului o umbrelă, să nu mai curgă lacrimile toamnei peste el și peste obrajii mei…

Redevin Maria, lăsând-o pe Maya să facă ce știe mai bine, să viseze în continuare.
Trebuie să recunosc, că mi-au folosit visele ei. Am și eu o bancă, o bancă reală, am și bănuți, și nu sunt frunze, sunt bani adevărați de pe un card de credit, card Star forte strălucitor, dat de o bancă-n ajutor. small_card-star-forte

Pot cumpăra ce vreau cu ei din magazinele partenere Star. Pot cumpăra chiar și în rate fără dobândă, și pot face și mai multe cumpărături, fiecare leu cheltuit aducându-mi în dar puncte Star, puncte pe care le pot folosi la alte cumpărături făcute în cele peste 7500 de magazine partenere din toate domeniile.

Uite că redevin Maya și încep să-mi fac planuri ca și ea, numai că la mine nu sunt vise, sunt realități. Îmi va fi ușor să- i fac parastas lui tata, să se bucure sărăcuțul de el, măcar în cer să aibă ce nu a avut cât a trăit.

Îi voi cumpăra pantofi Guban, pantofii trainici la care a visat mereu. Îi voi cumpăra tot ce trebuie și-i voi face pomană cu haine, cu prăjituri, cu multă carne și cu vin, cu tot ce i-a plăcut și nu a avut.

Îi cumpăr și mamei baticuri și rujuri, chiar dacă acum e un copil mare ce vrea dulciuri și jucării…

Nu o să o uit nici pe Maya visătoarea, cea care a visat atât de tare, încât visele ei au devenit realitate. Nu-i voi cumpăra eugenii și dulciuri. Are diabet și nu are voie, nu are decât să viseze la ele în continuare, poate le va primi cândva, undeva, în cer.

Ei îi voi cumpăra cărți și pantofi, și rochițe, și o pisică, și o umbrelă, să nu-i mai văd lacrimile toamnei pe obraji, alunecând printre riduri, ba chiar o voi duce și la Saint Tropez, că tot își dorea ea să ajungă acolo, mai ales că-mi pot cumpăra biletul în rate. Până la vară, termin de plătit și voi avea și bani de cheltuit.

Mie, Mariei cea realistă, îmi voi cumpăra cauciucuri de iarnă pentru mașină, ba și pentru vară, că sigur se vor toci astea de acum, la câte cumpărături am de făcut. Pot să mă răzbun, în sfârșit pentru tot ce nu am putut să fac cu bănuții de frunze.

Îmi voi cumpăra și o canapea de la DEDEMAN, pe care s-o așez sub teiul din grădină, să am unde visa, atunci când redevin Maya.

Nu știu dacă mi-ar ajunge vreo 5000 de euro pentru câte vreau  eu să dăruiesc celor dragi, dar nici nu mă stresez prea tare, pentru că am și eu banca mea, care face posibil orice vis – Banca Transilvania.

Gata, plecăm! Noi două într-una, Maya Maria, nu înainte de a vă întreba: Voi ce ați face cu 5000 de euro? Îndrăzniți să visați, dragii mei, cu putere, cu multă credință! Într-o zi visele se vor împlini.

“ Plutește drept înainte, și dacă pământul pe care îl cauți nu exista încă, fii sigur că Dumnezeu îl va crea, într-adins pentru a-ți răsplăti îndrăzneala” – Regina Izabela către Cristofor Columb.

banca-transilvania-sponsor-superlog-proba-2015

Articol scris pentru SuperBlog 2015

13 thoughts on “STAR strălucitor, ce-ți vine în ajutor

  1. Emotionant !
    Inceput trist incheiat in optimism.
    Sa visam,poate asa visurile ni se vor implini.
    Ca intotdeauna surprinzatoare.Felicitari Maya !

    • Eu nu știam atunci că este trist, era o normalitate a cărei nenormalitate am înțeles-o mai târziu… când visele de atunci au devenit realitate. Mulțumesc, Marius!

    • Mulțumesc, Dan!Copilăria este locul unde se dau bătăliile adultului, altfel nu aveam acum motiv să mă intorc, dar mai ales să visez ce aș face eu cu un card STAR forte cu 5000 de euro.

  2. Probabil as face ceva …poate multe ,cu 5000 de euro ,adevarat ,si e bine de stiut cand ai nevoie .Emotia adevarata ,sincer ,m-a cuprins citind prima parte a ceea ce ai scris…parca te-ai inspirat din copilaria mea…Mi-am revazut pentru cateva momente copilaria…si daca stau bine si ma gandesc ,nici acum nu-s prea departe …doar cu ceva ani in plus ,si cate ceva in jurul meu…Cand ceea ce faci starneste emotii celui care vede si ,,consuma,, produsul tau ,inseamna ca faci bine ,si tu starnesti emotii Maya ! Bravo !

    • Mulțumesc, Iulian! Am scris doar că trebuie sa crezi in vise. Măna lui Dumnezeu va lucra pentru tine, indiferent cum se cheamă.

  3. Eu aveam bomboane colorate…in iepuras de plastic. In fiecare iarna. Si gutui pe soba. Cine mai vrea azi? Visam tablete,laptopuri,telefoane sofisticate. Splendida poveste!!!

  4. Citind articolul, parcă mă văd pe mine. Numai că noi rar primeam bomboane, eugenia sau turta dulce. Cu 5000 de euro? Aş face transplant. Simplu şi util!

    • E simplu să visezi, de îndeplinit e ușor dacă iți faci rost de-un Card Star strălucitor, care-ți vine-n ajutor.

  5. Nu-ți mai spun ca ai scris despre mine articolul, ca stii deja. Dar poate prietenii tai nu știu, și le spun eu că pot fi oricand fetița cu eugenia, doar ca n-am diabet azi ci doar dulce de drag in suflet citindu-te. Ca am luat la cunostinta de cardul minune, iar stii, nu? Dar ce nu știu prietenii tăi, e sa aibă grijă și să nu zica vreo dorință magică pe langa tine, ca iute scoți niscai euroi și le trimiți pe langa sarmale, crăciunite și niscai păpușele rusești sau ce le-or fi lor de trebuinta. Asa ca, mă abțin. Nu suflu o vorba ca mi-as dori ceva, ca ai fi in stare sa mai scrii un articol, doar, doar ai castiga ceva și pentru mine.

    • Că tu faci parte din cei dragi, o știi.Că mi-e dor să-ți trimit ceva, iar știi, că am scris și despre tine, iar știi. Nu crezi că tu știi destul, iar eu nu mai știu nimic din ce ți-ai dori? Hai, că mă apuc de făcut sarmale… altceva ???

  6. Pingback: SuperBlog | Proba 7. STAR – în fiecare zi. Deschis nelimitat la îndeplinirea viselor

Leave a Reply