A trecut toamna bogată,
Colorând întreaga fire,
Între timp, natura toată
A intrat în adormire.
Frigul crud omoară frunze
Gol rămâne tot pământul,
Printre umbrele difuze,
Doar, fidel, rămâne vântul,
Ce adună nori grămadă,
Pregătiți ușor să nască ,
Să îmbrace-n alb natura
Cu zăpadă.
Bufnițe prea somnoroase
Privesc cerul de departe
Întrebări își pun mirate,
De e zi sau de e noapte.
Soare nu-i, dar e lumină,
O fi de la luna plină?
Nu, că prea este noros
Ba e chiar întunecos
Cerul cel îndepărtat.
O fi de la licurici,
Că erau câțiva pe aici,
Ce în vară au scăldat
Iarba deasă din răzoare.
Nu, că au plecat demult
Nu le place la răcoare.
E ceva, da ce-o fi oare?
Or fi stele căzătoare,
Ce-au plecat prin univers?
Nu, e chiar lipsit de sens
Ca din cerul prea noros,
Stelele să cadă.
La dilema lor, a răspuns târziu
Un cioroi școlit,
Treceți dragă la dormit!Este doar… zăpadă.
Cuvintele inspiratoare din duzina aniversară date de Eddy au fost:
bufnite, alb, crud, scaldat, soare, sens, fidel, timp, usor, ceva, intrebari, ramane.
Un adevarat ” Sfarsit de toamna” poetic.Frumos rimat si mai ales ritmat.
Imi plac versurile, imi place imaginea – simbolul intelepciunii.
Ai umblat prin nori, prin stele
Cu luna te-ai învelit,
Bufnițe mai mititele
Te-au privit de bun venit
Si tu ce făcuși, surată?
Ai pus iute de un cuget
Că vezi, Doamne, e zăpadă
Și-acum vezi la noi un…rânjet!
Păi, e frumos? Te pup, Maria vorbelor calde!