Semne de intrebare, semne de mirare

Mi-a înghețat pe buze un semn de întrebare

Nemai lăsând cuvântul să își rostească o vrere
Îmi bat în tâmple gânduri și-n iriși îmi răsare
cristalul unei lacrimi ce drept de curs își cere.

Mi-a înghețat pe umăr și semnul de mirare
nemai găsind conturul din palme-mpreunate
icoanele-mi sunt mute și-i vant de-nsingurare
când prea înalt e cerul și sfinții-s prea departe.

Sunt întrebări în mine, mirările-mi sunt multe
Că să-mi găsesc iar estul la care să mă-nchin
Mă voi ruga la noapte un înger să-mi descânte
Să-mi regăsesc speranța atunci când spun amin. 

sursa imagine-internet




11 thoughts on “Semne de intrebare, semne de mirare

  1. Speranţa nu se pierde
    Chiar dacă mai moare
    Rămân în urmă
    Semne de-ntrebare
    Ori îngheţate semne de mirare
    La care vei răspunde
    Ştii bine!!!
    Spune îngerul din tine

    Sau la semnul de mirare
    Vei răspunde c-o-ntrebare?

  2. Nu raspund cu intrebari
    continui seria de mirari
    mirare poate sa-mi fie
    ca te-ai apucat tu de scris poezie.
    Dincolo de mirare
    e si o bucurie mare.
    Multumesc, Radu!

  3. Îngerii albi au plecat de mult
    la o casă mai bogată
    acum doar ingerii negri mai stau
    de strajă la poartă.
    Însingurarea nu vrea de la mine să plece
    și-a întins rădăcinile amare
    până-n cele mai ascunse unghere,
    doar cănd zărește vreun înger alb că mai trece
    atunci pentru o secundă mai piere.
    în rest…totu-i tăcere.

  4. M-apropii-ncet de uşa odăii, ce-i deschisă,
    Văd silueta dragă, văd mâini impreunate,
    Simt lacrima-ţi pulsândă pe geană…Indecisă,
    Porţi teama şi-ndoiala pe buze, acordate.

    Te-ntrebi, te rogi şi tremuri iar trupul meu îngheaţă
    În pragul uşii tale, trăindu-ţi frământarea,
    O clipă doar, secunda ce-i lungă cât o viaţă,
    Şi mă trezesc sorbindu-ţi cu sete răsuflarea.

    Ţi-acopăr fruntea, ochii-n săruturi, cu ardoare,
    Îţi cânt versete scrise demult, de la-nceputuri,
    În răsuflări grăbite, fierbinţi de nerăbdare,
    Şi-atingerile blânde, aripi bătând de fluturi.

    Când sunt cu tine ora-i compusă din secunde
    Când eşti cu mine toamna e doar un curcubeu…
    Tu eşti aici, aievea, iar eu voi fi oriunde
    Te va conduce drumul, doar e şi drumul meu.

  5. Tăcerea-i la suprafaţă,
    ascultă glasul de suflet, o prefaţă
    a cântecului de dragoste trăită
    pe pajiştea înflorită
    printre crini, trandafiri şi narcise
    la umbra copacului cu vise.

Leave a Reply