Mi-a înghețat pe buze un semn de întrebare
Nemai lăsând cuvântul să își rostească o vrere
Îmi bat în tâmple gânduri și-n iriși îmi răsare
cristalul unei lacrimi ce drept de curs își cere.
Mi-a înghețat pe umăr și semnul de mirare
nemai găsind conturul din palme-mpreunate
icoanele-mi sunt mute și-i vant de-nsingurare
când prea înalt e cerul și sfinții-s prea departe.
Sunt întrebări în mine, mirările-mi sunt multe
Că să-mi găsesc iar estul la care să mă-nchin
Mă voi ruga la noapte un înger să-mi descânte
Să-mi regăsesc speranța atunci când spun amin.
sursa imagine-internet
Speranţa nu se pierde
Chiar dacă mai moare
Rămân în urmă
Semne de-ntrebare
Ori îngheţate semne de mirare
La care vei răspunde
Ştii bine!!!
Spune îngerul din tine
Sau la semnul de mirare
Vei răspunde c-o-ntrebare?
Nu raspund cu intrebari
continui seria de mirari
mirare poate sa-mi fie
ca te-ai apucat tu de scris poezie.
Dincolo de mirare
e si o bucurie mare.
Multumesc, Radu!
Poezie eu nu scriu
Nu pricep şi nici nu ştiu
Doar cu rimele mă joc
Dar acum, am doar noroc
E frumoasă joaca ta
ține-o tot așa,
poate ai norocul
și vei publica.
Atunci când spui amin,
Un înger te priveşte,
La întrebări le pune stop,
Şi-nsingurarea o goneşte!
Îngerii albi au plecat de mult
la o casă mai bogată
acum doar ingerii negri mai stau
de strajă la poartă.
Însingurarea nu vrea de la mine să plece
și-a întins rădăcinile amare
până-n cele mai ascunse unghere,
doar cănd zărește vreun înger alb că mai trece
atunci pentru o secundă mai piere.
în rest…totu-i tăcere.
M-apropii-ncet de uşa odăii, ce-i deschisă,
Văd silueta dragă, văd mâini impreunate,
Simt lacrima-ţi pulsândă pe geană…Indecisă,
Porţi teama şi-ndoiala pe buze, acordate.
Te-ntrebi, te rogi şi tremuri iar trupul meu îngheaţă
În pragul uşii tale, trăindu-ţi frământarea,
O clipă doar, secunda ce-i lungă cât o viaţă,
Şi mă trezesc sorbindu-ţi cu sete răsuflarea.
Ţi-acopăr fruntea, ochii-n săruturi, cu ardoare,
Îţi cânt versete scrise demult, de la-nceputuri,
În răsuflări grăbite, fierbinţi de nerăbdare,
Şi-atingerile blânde, aripi bătând de fluturi.
Când sunt cu tine ora-i compusă din secunde
Când eşti cu mine toamna e doar un curcubeu…
Tu eşti aici, aievea, iar eu voi fi oriunde
Te va conduce drumul, doar e şi drumul meu.
Frumos Athos! De unde nick-ul?
Nici o legatura cu deodorantul sau coniacul :).Din Dumas. Mi-a placut personajul in copilarie cel putin la fel de mult cum imi placea d’Artagnan…mai tarziu viata mea a luat intorsaturi similare vietii muschetarului din roman.
Aaa, contele de La Fere ! Sper ca am scris corect!
Frumos personaj!
Tăcerea-i la suprafaţă,
ascultă glasul de suflet, o prefaţă
a cântecului de dragoste trăită
pe pajiştea înflorită
printre crini, trandafiri şi narcise
la umbra copacului cu vise.