Scopul scuză mijloacele



   

        Când am început să scriu pe blog, în urmă cu vreo trei ani, habar nu aveam ce este un blog. Scriam cum mă ducea capul, fără un scop anume, fără un interes. Nu îmi era greu, blogul meu fiind unul literar nu era nevoie decât de imaginație și de inspirație.

        Primele vizite, primele comentarii le-am perceput ca pe niște aplauze ce-mi dădeau confirmarea unui lucru bine făcut.
        Am mers pe blogurile celor ce mă aplaudaseră, pentru a le mulțumi, pentru a-i citi și aplauda la rândul meu. 
        Am descoperit astfel că există zeci, sute de lumi la fel ca a mea dar și altele mult diferite, unde se vorbea în cuvinte inexistente în vocabularul meu – domeniu, rank, advertorial, social media, motor de căutare, web design, link, SEO.
        Vroiam să vorbesc aceeași limbă cu ei, să știu, să înțeleg, așa că am trecut la studiat. Nu am devenit specialistă, dar știu acum mult mai multe decât știam la început.
        Mi-am dorit mai multe aplauze, un  pagerank mai mare, o vizibilitate mai bună pe Google, pentru toate trebuind mai întâi să aflu unde era situat blogul meu.
        Mi-am făcut cont pe ZeList, cel mai eficient instrument de monitorizare a blogosferei românești, cea mai mare platformă de  analiză social media, care m-a  ajutat și mă ajută  să-mi îmbunătățesc activitatea de blogging, învățând din mers elemente fundamentale despre cum trebuie să-mi optimizez blogul pentru motoarele de căutare.
 Poziția mea actuală 961, după ce la început de SuperBlog eram pe la 550 îmi spune că ceva nu am făcut bine. 

     Am început apoi să-mi caut alți parteneri care să-mi confirme dacă am, sau nu, valoare. M-am înscris pe blogalințiative.ro, participând la diferite campanii, unde am întâlnit altfel de parteneriate; cel dintre un blog și-o agenție, cel dintre o agenție și-o firmă
     Aici am am realizat prima dată că în astfel de parteneriate nu prea ar avea ce să caute poeții, dacă nu-și pun în aplicare creativitatea pentru a îndeplini cerințele unui partener care plătește pentru asta.
  
    Firma vrea vizibilitate mai mare, vrea relevanță pe Google, vrea să-i crească credibilitatea, blogosfera fiind văzută în general ca un canal foarte credibil în comparație cu mass-media clasică.

   Am înțeles ce vrea firma parteneră, am înțeles,  dar nu am și aplicat totdeauna, deși am câștigat câteva premii, scrise așa cu stilul meu literar.

       Tot atunci  am descoperit că parteneriatul înseamnă o legătură tacită dintre bloggeri, dintre bloggeri si agenții de publicitate, dintre agenții de publicitate și agenție media, care la rândul său este partenerul unei firme, legătură în care fiecare își urmărește propriul interes, conlucrând împreună pentru realizarea lui.

Nu am dat importanță acestui aspect când m-am înscris în SuperBlog 2013. Rău, am făcut!

Citez din postarea de înscriere:
 “Totdeauna mi-au plăcut provocările, totdeauna mi-a plăcut să intru în cursă cu mine sau cu alții, cu viața chiar, indiferent cât de multe obstacole îmi vor fi stat în cale.      
                   Când am reușit, mi-au crescut aripi și am zburat, când am căzut, m-am sprijinit de cer și m-am ridicat.
                O mare provocare pentru mine este și ediția de toamna a SuperBlog2013  la care vreau să mă înscriu. Pornesc cu ideea că trebuie să iasă bine, chiar dacă voi concura cu bloggeri de succes, întrucât voi face ceea ce-mi place, voi scrie și voi citi. Mai știu că de câștigat vom câștiga cu toții.
             Am reușit, am continuat, am pierdut, am luat-o de la capăt mai înverșunat.”

     Am fost o idealistă, naivă ca orice poet visător de cai verzi pe pereți, de multe ori rezultatul nu a fost cel așteptat, dar nu am dat înapoi. Am continuat chiar dacă vântul renunțării bătea tot mai aprig, abia pe la mijlocul competiției înțelegând că, de fapt, firmele partenere au alte așteptări de la mine, produsul sa fie pe primul loc, vizibil și povestea pe locul doi.

    Toate acestea le-am înțeles cu ajutorul unui  partener de nădejde, prezent în Superblog,    RadioLynx.ro, cel care în fiecare marți făcea legătura directă între cei doi parteneri jucatori, blogger și firmă.

     Firma sponsor nu vrea texte literare, vrea spoturi publicitare în care textul, chiar dacă-i scris poetic, poate avea puterea de impact, puterea de a reuși  să convingă utilizatorii de valențele produsului promovat, sau de a-i face sa rețină acel produs în minte, să se lipească de sufletul potențialului client. Chiar dacă apreciază talentul literar, orice firma sponsor își dorește și acest “lipici”, aceasta latură a publicității cu ajutorul căreia, dacă o intuiești ca blogger, poti realiza mai târziu multe parteneriate de succes…

      Tot pe ZeList monitor îl alege și firma ca partener. El este cel care îi va spune într-o secundă pe câte bloguri s-a scris despre produsul său, câte mențiuni a avut pe Facebook sau twitter. În urma studierii rapoartelor date de monitor, firma va lua notă de felul în care este văzută de cititorii de bloguri și eventual va putea să mai lucreze pe latura calității produselor și a serviciilor.

      Ce câștigă blogger-ul? Câștigă premii mai mari sau mai mici, mai mari în cazul primelor locuri de la SuperBlog,  mai mult trafic, vizibilitate mai mare, experiență, capitol la care eu am câștigat cel mai mult, prieteni noi, câștigă posibilitatea de a deveni vocea unei firme, aşa cum este Manuel Cheta, sau li se deschid perspective de a lucra în publicitate așa cum face Nebuloasa.
     
      La rândul său și firma, care a investit niște bani, are de câștigat, SuperBlog fiind o oportunitate  de a avea mai multă credibilitate, de a-și face prieteni în blogosferă, de a deveni mai cunoscută, de a-și promova produsele.

      Știu că mulți dintre partenerii actuali de la SuperBlog 2013, dacă nu chiar toți, nu vor mai intra pe blogul meu, așa că le transmit acum toată considerația mea pentru că m-au citit, indiferent cum m-au notat, același gând avându-l și pentru organizatori.
     Despre impresii, trăiri, frustrări, bile albe și negre date acestei ediții a concursului SuperBlog 2013, voi scrie pe blogul meu, după ce va fi afișat clasamentul final. 
     Până atunci, respectul meu tuturor ce scriu sau citesc în blogosferă, indiferent de scopul avut!  

O prietenie bazată pe afaceri este mai bună decât o afacere bazată pe prietenie.  

John Davison Rockefeller


 Articol scris pentru SuperBlog2013 la proba nr.27 având ca temă – Puterea parteneriatului în blogosferă.

sursă foto- blogalinițiative.ro

32 thoughts on “Scopul scuză mijloacele

  1. Interesant comentariu, nici nu stiam ca pot exista atatea conexiuni si parteneriate dintre bloggeri, agentii si sponsori. Mi se pare pana la urma firesc. Eu neavand blog, ci doar povesti de alergat naluci cu parul rosu, iele, muze si alte cele ma voi tine deoparte. Insa te voi urmari si sustine in ceea ce vrei. “Succesuri” multiple!:)

    • Maria, sincer nu mai ştiu ce am scris, eu scriu oarecum la impuls. Dacă ai reţinut zâmbet înseamnă că zâmbet a fost.
      Recitind textul îmi dau seama că sponsorii nu au dreptate. Pe celălalt blog al meu am o postare intitulată ” Îmi plac pantofii tăi!” participantă la un concurs care a strâns ceva mai mult de 4500 de vizite unice. Plus încă vreo trei postări cu peste 3000 :) Fără promovare, fără nimic. Doar aşa lăsate acolo! Hai să nu mai fim naivi! :)

  2. ba da, chiar şi poeţii au ce căuta. numai că atunci când vine vorba despre creativitate în advertorial ea se traduce prin vizibilitatea produsului şi declanşarea mecanismului de curiozitate şi de ce nu chiar cumpărare la cel care citeşte advertorialul.
    poate fi poezia advertorial? da, dar nu în orice condiţii. metafora trebuie să preceadă produsul şi nu invers. altfel este doar literatură…

  3. Am citit cu drag articolul tau şi sa stii ca cel putin mie mi-ai dat raspunsuri la intrebari pe care nu le as fi pus. Şi stii de ce? Pentru ca mie imi lipseste determinarea ta, şi după primele articole pe care imi venea sa mi le pun in ramă, după primele aplauze, dar mai ales după ce am intrat in jocul clubului psi pe care-l ador, am scos instantaneu din minte ideea de advertorial, de seo, de..tot ce spui tu mai sus. Superblogul m-a obosit pe mine ca spectator, dar nici nu am fost un spectator oarecare ci unul implicat, având multe bloguri in vizor, urmărindu-le evolutia cum am putut si eu. Asa ca voi spune ca pentru mine sunteti eroi. Nu as reusi niciodata sa scriu ceva atat de frumos despre…niste produse. Felicitari şi succes in tot ce vei face.

    • Nici eu nu am crezut că pot scrie pe teme date. Am scris cum am știut, dar ca sa scriu despre ce nu știu, chiar nu am putut. Fiecare are propria percepție a unor lucruri și stări de fapt. A fost o experiență, mi-am descoperit niște defecte, am câștigat ceva experiență, dar cel mai mare câștig care îmi vor rămâne, veți voi, cei ce ați avut răbdare să ne citiți, susțineți, admirați, încurajați.Pentru toate, iți mulțumesc!

  4. Buna ziua!
    Cum e turcul și pistolul…
    Cum e societatea și blogosfera

    De scrii cu suflet, omenește
    Simți permanent un gust amar
    Si poza ta neprelucrată
    Zâmbește trist în gravatar

    Asa e-n lumea cea smintită
    Ce-a transformat în bucurie
    Doar număratul de hârtie
    Pe care suma-i tipărită

    Hârtia din tipografie
    A-ngălbenit demult…spre negru
    Si virtuala omenie
    A-nlocuit omul integru

    Ai vrea să scrii, să fii sensibil
    Observi cum fără tine stolul
    Se-ndeparteză, e abil
    Precum e turcul și pistolul

    Alegerea este la tine
    Sa fii un vultur sau în stol
    Tu hotărăști cum e mai bine
    ori ești, ori turcului pistol
    :) :(

  5. Si eu am fost gâscan nu…gașcă
    Si-am sâsâit spre SuperBlog
    Am sâsâit cu praf de bașcă(adică după ce că e olog, e bașca și mândru)
    Spre-acest concurs, o fi olog?

  6. imi place mult articolul asta, ai pus niste probleme serioase intr o lumina clara si concisa, curat si fara incrancenari, cum se intampla de obicei cu subiectul asta.
    fiecare avem proprrile motivatii pentru care scriem, transmitem , participam. dar tu ai pus frumos lucrurile in lumina reala.

    • Mulțumesc, vecina draga! Încrâncenarea nu-și are rostul. Participi de bună voie, iți asumi tot. Nu-i nimeni vinovat de neputințele tale.

  7. Baftă pe ultima sută de metri, Maria! Ce să îţi spună unul care s-a plictisit de concurs şi a ieşit din joc! Şi care detestă reciprocităţile, sau cum s-or numi ele prin Blogosferă!
    Prefer să scriu pentru mine…

    • Mulțumesc, Adrian!Tu ai fost o pierdere mare în acest concurs.Dar totodată, tu iți știi cel mai bine prioritățile.Felicitări pentru cât ai scris în SuperBlog! Ai făcut-o minunat.

  8. La final de cursa lunga, Maya, trebuie sa-ti spun ca ai evoluat, ai inteles subtilitati, reguli pe care nu le stiai, oportunitati care iti deschid noi orizonturi. Sunt sigur ca blogul tau va deveni unul etalon in blogosfera romaneasca. Ma bucur ca te cunosc si felicitari pentru rabdarea de a ramane in competitia Super Blog. Iti multumesc pentru incurajarile tale si pentru rabdarea de a asculta parerile mele poate exact atunci cadn nu aveai nevoie de ele.

    Parteneriatul meu cu tine, ca si blogger prieten-blogger prieten este un castig mult mai mare decat un premiu material. Stiu ca abia astepti sa te intorci la tine, dar sa nu uiti ceea ce ai invatat pe parcursul a doua luni. Bafta maxima iti doresc, concursul inca nu e gata.

    • Impresionante cuvintele tale. Iți mulțumesc din suflet. Știi bine că tu ai fost cel ce m-a luat de mână și m-ai dus aici. Am fost tot timpul lângă tine, te-am simțit mereu lângă mine, umorul tău ridicându-mi moralul și ajutându-mă să merg până la capăt. Mi-a fost de mare folos tot ce m-ai învățat. Încă o dată, îți mulțumesc, Urieșule drag!

  9. Un articol minunat! Descopăr afinităţi şi puncte comune, însă, recunosc că ai reuşit să fii mult mai explicită. :) Şi se pare că suntem şi vecine! :)
    Felicitări pentru tot ce ai reuşit până acum şi succes în continuare! :)

  10. Un articol minunat! Descopăr afinităţi şi puncte comune, însă, recunosc că ai reuşit să fii mult mai explicită. :) Şi se pare că suntem şi vecine! :)
    Felicitări pentru tot ce ai reuşit până acum şi succes în continuare! :)

Leave a Reply