S.O.S -natura

1504

Sunt ape bolnave, sunt ape murdare
Suspină pământul, văzduhul suspină
Copaci tot mai rari sorb fumuri amare
Prin frunzele arse sub lumina puțină.

Sunt munții golași, păduri sunt tăiate
Doar praf și acid se revarsă din ploi
Curg râuri subțiri prin vaduri uscate
Ducând înspre aval doar mâl și gunoi.

Sunt ape otrăvite, sunt orașe murdare
Cortegii de corbi se rotesc înspre zare,
Pământul se mișcă sub grea nepăsare
Natura rănită ne strigă:Salvare! Salvare!

 

Aceste versuri sunt scrise  de mine, cetățean al orașului Galați, oraș înscris în bătălia pentru titlul de Orașul  Reciclării. Anul acesta la chemarea celor de la Eco- Rom Ambalaje sau înscris 32 de municipalități, fiecare încercând să câștige prestigiosul titlu de Orașul Reciclării și marele premiu: o zonă eco wi-fi, un spațiu inedit de relaxare, 100% eco și cu acces liber la internet în valoare de 12.000 euro.

Premiu-oras-castigatorSub deviza eficiența, performanța și transparența,primăriile vor lupta pentru un oraș curat prin conștientizarea și mobilizarea locuitorilor de a separa deșeurile, de a le colecta separat  în containere speciale, prin strângerea celei mai mari cantități de deșeuri.

Am scris versurile de mai sus impresionată de o statistică făcută de inițiatorii campaniei Orașul Reciclării , Eco-Rom Ambalaj, din care voi cita câteva:

• Descompunerea naturală a plasticului în mediul înconjurător necesită peste 500 de ani din cauza materialelor care il alcatuiesc.
• O doza de aluminiu se degradează în cca. 500 de ani. Aluminiu este 100% reciclabil.

• La tipărirea unui cotidian de mare tiraj se folosesc 3000 metri cubi de lemn, adică 1500 de arbori cu o vârstă de 50 ani.
• Este nevoie de un copac de 15 ani pentru a produce 700 de pungi de hârtie.
• Fiecare tonă de hârtie reciclată salvează 17 copaci.
• Sticla are nevoie de 1 milion de ani pentru a se descompune în bucățele mici. Sticla poate fi reciclată la nesfârșit fără să își piardă din calități.

Nu poți să citești așa ceva fără să te cutremuri, fără să înțelegi că protejarea mediului este o problemă vitală ce trebuie rezolvată, dacă vrem ca natura să nu mai sufere și să nu se mai răzbune pe inconștiența, neștiința sau nepăsarea noastră.

860x325-overlayer-site-cu-sigle-mod1

Pentru că îmi pasă de orașul meu, pentru că iubesc tot ce ține de natură, pentru că îmi pasă de viața celor ce vor fi după mine, voi lupta folosind cuvântul, învățându-i pe cei mici să aibă grijă de ceea ce-i înconjoară,  sfătuindu-i pe cei mari să dea importanța cuvenită selectării și  colectării separate a deșeurilor de plastic, carton, sticlă.

Voi încheia articolul cu o glumă amară, făcută acum câțiva ani de un danez. La încheierea vizitei în România mi-a spus că a fost foarte încântat de tot ce a văzut, dar mai ales de faptul că a aflat… unde cresc peturile și cutiile de aluminiu. Pe marginea șoselelor din România.

Pentru că îmi pasă de orașul meu, am ales nu un cavaler, ci o zână care să-mi ducă mesajul mai departe.

946354_10200330629215246_1848445205_nSe caută Cavalerul Reciclării 2.0 Este o campanie inițiată de BlogalInițiative și Eco-Rom Ambalaje, campanie la care se obține cel mai mare și mai important câștig-Un viitor curat pentru copii noștri.

 

sursă poze –

1- Totpal.ro

2- Eco-rom ambalaje

3- arhiva proprie

7 thoughts on “S.O.S -natura

  1. sensibilizarea si datul mai departe al informatiei, acestea cred ca sunt marile castiguri ale ideii de reciclare. de reusim sa persuadam cetatenii nostri sa fie constienti si mai respponsabili ca pana acum, cei care arunca si depoziteaza deseurile, atunci poate ca si ceilalti care exploateaza cam fara prea multa gandire inapoi la ce mai ramane se mai reorienteaza inainte de a face cate ceva! zi excelenta tie si zanei care-ti duce mesajul mai departe pentru orasul municipalitate! :) si bafta in concurs!

    • La mine în oraș am văzut că funcționează asta cu depozitarea colectiva, chiar dacă uneori din doi în doi.Adică doi aruncă plasticul la plastic și doi aruncă pe jos. Mă întreb , oare ei știu de statistica mea? Mă îndoiesc. Mulțumesc mult!

      • demult e preocuparea asta dilematica: hai sa zicem (isi spun doi insi obisnuiti care stau de vorba, nu carcotasi, nu cei mai entuziasti la orice) ca respectam toate cele ce ni se zic, punem aia colo, ailalta dincolo si tot asa, bun? dar, aia de iau gunoaiele si le varsa gata selectate de noi toti gramada, cum se cheama ca sunt, eh? adica pe noi se chinuie toti sa ne convinga ca asa si ca e bine si cand in final facem si noi ce e bine, vin curatii ce aduna gunoaie si fac mizerie la loc, culmea ei fiind cei care ar trebui sa lase-n loc aer curat si salubru! e doar ceva antiteza existentiala in perceptie si diferenta care se isca intre puncte de vedere si fapte in jur, asa, nu? :)

  2. Acum 25-30 de ani în urmă citeam o carte şi vedeam un documentar pe Tvr, de Tudor Vornicu sau Aristide Buhoiu, nu bag mâna-n foc după atâţia ani…
    În care se spunea că drumurile din Australia, alea lungi, erau marcate cu cutii şi sticle de bere, fapt ce reuşea să te facă să te orientezi uşor.
    Uşor, uşor am cam ajuns din urmă!:)

  3. Poluarea pleacă din mintea oamenilor. În primul rând treebuie schimbata mentalitatea si celelalte vin de la sine.
    În zona în care locuiesc s-a stricat totul. Pădurile sunt retrocedate si tăiate abuziv, s-au stricat albiile râurilor…..ca să vină maghiarii sa construiască microhidrocentrale. Apă curată nu mai este, aer curat nu, poate o mai fi rămas sufletul unora, care să poata opri toate aceste nenorociri.
    Succes!

  4. Pe vremuri, când ne era cerută sticla la schimb, ne mai supăram uneori, căci nu o aveam la noi și trebuia să mai facem un drum până la magazin. Astăzi mi-aș dori să am unde să dau sticlele la schimb, dar nimeni nu le mai primește. Le aruncăm la gunoi, ca să mai consumăm încă o dată electricitate și muncă, să facem sticle noi din cioburi!
    Am început să trăim pe “repede înainte” și nu mai gândim la generațiile viitoare, care nu vor avea un pământ curat și care chiar riscă să nu mai aibă unde să trăiască! Degradarea planetei pare din ce în ce mai rapidă, mai greu de suportat, iar marile companii nu vor să se gândească decât la profitul de moment, necum la viitorul ce poate să nici nu mai existe, în curând!
    Aș vrea să pot cumpăra cât mai multe produse în ambalaje ce-mi sunt cerute “la schimb”, folosesc sacoșe din material textil, care mă țin ani de zile și care se degradează rapid, încerc să consum alimente cât mai naturale, nechimizate sau procesate complex, ca să nu trebuiască o industrie chimică ce-mi lasă multe reziduri greu suportate de natură, …
    Este foarte importantă contribuția noastră, a fiecărui om, dar ar fi foarte necesară intervenția legislativă reală, care să limiteze până și producerea unor materiale greu degradabile sau nocive mediului! Și mă tem că aici nu vom găsi sprijin!

    • Fata mea a stat o perioadă în Germania. Îmi povestea că acolo îți scotocește punga de gunoi, și dacă nu este selectat, primești amendă, plus că anumiți saci de gunoi se cumpără doar de la…primărie. Mi-ar plăcea să fie așa și la noi… poate or apuca vremea aceea ..copiii nepoților noștri.

Leave a Reply