Risipiri
M-am risipit cu fiecare zi
M-am adunat cu fiecare noapte
O aripă eu mi-am făcut din vis
Spre altă zare să mă poarte.
M-am regăsit în orice toamnă
În toate frunzele ce-au căzut,
M-am risipit sub aprig viscol
Din prima iarnă care a durut.
M-am adunat în primăvară,
Sub merii ce ningeau petale,
M-am risipit din nou în frunze,
Pentru o toamnă viitoare.
M-am risipit în vrute și nevrute,
M-am adunat în locul drag știut,
Am renăscut din anotimpuri arse
Și-am luat-o iar de la-nceput.
Te-ai risipit și adunat,
Te-ai revărsat și renăscut.
În anotimpuri ce-au durut
Zeci de-amintiri ai adunat.
Și le așezi într-un poem,
Ca și o pildă pentru noi,
Să nu ne fim în suflet goi,
Să trăim viața în boem.
M-am risipit printre cuvinte
M-am adunat într-un poem,
Cu voi alăturea de mine,
De risipiri nu mă mai tem!
Nu găsesc cuvinte să îţi spun câat de mult îmi place această poezie şi mai ales cât m-a atins la suflet. Mulţumesc, Maya pentru aceste clipe minunate.