Reintoarcerea lui Mos Craciun

Photobucket
Dau timpul înapoi, încercând să refac o vreme demult trecută, o lume adormită ce se trezește la viață odată cu primii fulgi de nea, dar mai ales cu primul colind.
Gânduri, arome, culori, îmi trec prin minte, învălmășindu-se spre poarta deschisă de prima zăpadă. O caldă bucurie îmi inundă sufletul, știind că mai este atât de puțin până când steaua vestitoare va răsări, aducând cu ea bucuria nașterii Celui ce lumii va înapoia iubirea, pentru ca asta este în fond Crăciunul, o sărbătoare a bucuriei,o sărbătoare a iubirii.
Ca în vremurile copilăriei ar fi trebuit sa-i scriu o scrisoare lui Mos Crăciun, sa-i spun că-l aștept, să-i scriu ce-mi doresc.

Ar fi trebuit, dar nu am făcut-o. Nu o mai fac demult, cam de când aveam vreo șase ani, de atunci, când eu chiar l-am întâlnit pe moș.

L-am așteptat nopți de-a rândul, usturându-mă ochii de efortul făcut pentru  a-l zări printre fulgii de nea. Totdeauna, însă, nu știu cum se făcea că el venea exact spre dimineață, când credeam eu ca am ațipit doar o clipă.

Era frumos ce-mi aducea el, poate nu era chiar ceea ce-mi doream, dar îl iertam pentru faptul că se obosea să ajungă până la capătul orașului, în cartierul nostru mărginaș și sărac.
L-am întâlnit pe mos într-o zi urată de toamnă târzie. Eram nerăbdătoare să ajung la magazinul universal din centrul orașului, unde văzusem, într-o  vitrină, o păpușică de porțelan, cu păr adevărat și care, ce minune, mai mișca și din doi ochișori albaștri cu gene lungi și țepene.

Strânsesem bănuț cu bănuț într-o pușculiță de ghips, un porcușor dolofan cu o fantă deasupra, care s-a și crăpat de atât zornăit.

Așa că în ziua aceea l-am spart de tot și am plecat cu mama la cumpărătura mult visată. Nerăbdătoare să ajung la magazin, țopăiam de fericire pe lângă mama, când la un moment dat pasul mi-a rămas suspendat de uimirea a ceea ce vedeam.

Dând colțul unei case m-am trezit față în față cu… Mos Crăciun. Nu-mi venea să cred! Moșul ăsta nu semăna cu nimic din ceea ce văzusem eu în poze, iar pe deasupra nici nu era vremea lui de venit.

Era într-adevăr îmbrăcat într-o haină roșie tivita cu alb, un alb cam murdar, era  înalt, slab și cu-o barbă mare, albă și neîngrijită, la fel fiindu-i și mustața și părul.

Nu avea nici un sac, doar o valiză goală în care erau câțiva bănuți, valiză păzită de un cățel la fel de rufos ca și stăpânul său.

Îl fixam cu ochii mirați în timp ce-i povestea trist mamei, despre cât de mulți copii are, despre cât de mari le sunt dorințele, cum a încercat să le îndeplinească pe toate și cum a rămas el sărac, de nu știa cum va ajunge acasă, la țara lui.

Mi-a fost tare milă de el, și de mama mi-a fost, când i-a pus în valiză zece lei, știind că nici ea nu prea avea,  ba chiar și de mine îmi era milă, înțelegând că nu o să mai am pe cine pândi printre fulgii de nea în noaptea fermecata de ajun.

Într-o secundă am luat cea mai înțeleaptă decizie pentru vârsta mea. Mi-am golit buzunarul de mărunțiș în valiza lui Mos Crăciun…”Las-o-ncolo de păpușă! mi-am zis în gând, moșul trebuia să ajungă la țara lui, moșul trebuia să vină înapoi, la copii mulți și cuminți, ce-l așteptau în fiecare an, dar mai ales moșul trebuia să zâmbească, să poată împărți și altora din zâmbetul său.

Din două perechi de ochi înlăcrimați am primit două zâmbete, care mi-au șters umbra de regret după păpușa de porțelan cu ochii mișcători și gene țepene… zâmbetul moșului amărât și zâmbetul mamei.
În anul acela nu am mai rugat-o pe mama să-i scrie lui Mos Crăciun. Nu știam dacă strânsese moșul bani de drum, nu vroiam să mai cer nimic, ca să nu mai rămână sărac, ba m-am și culcat devreme în seara de Ajun, ca să nu fiu dezamăgită dacă nu vine.
Moșul însă a venit. Sub pernă am găsit păpușa de porțelan, o punguță cu zece lei și multi bani mărunți. Acum eu eram acea ce zâmbea fericită. Nu pentru păpușa, nu pentru bani, ci pentru că moșul sărac redevenise moșul cel darnic și bun.

Acel Crăciun și mama m-au învățat atunci, în vremuri de demult, prima lecție a dărniciei, așa că, dacă vreți să vină Moș Crăciun, zâmbiți și dăruiți!

4 thoughts on “Reintoarcerea lui Mos Craciun

  1. Primiti colindul?
    Am plecat sa colindam
    Domn, Domn sa-naltam
    Cand boierii nu-s acasa
    Domn, Domn sa-naltam
    Cand boierii nu-s acasa
    Domn, Domn sa-naltam
    Domn, Domn sa-naltam

    C-au plecat la vanatoare
    Domn, Domn sa-naltam
    Sa vaneze caprioare
    Domn, Domn sa-naltam
    Sa vaneze caprioare
    Domn, Domn sa-naltam
    Domn, Domn sa-naltam

    Caprioare n-au vanat
    Domn, Domn sa-naltam
    Si-au vanat un iepuras
    Domn, Domn sa-naltam
    Si-au vanat un iepuras
    Domn, Domn sa-naltam
    Domn, Domn sa-naltam

    Sa faca din blana lui
    Domn, Domn sa-naltam
    Vesmant frumos Domnului.
    Domn, Domn sa-naltam
    Vesmant frumos Domnuluï
    Domn, Domn sa-naltam
    Domn, Domn sa-naltam

    Sa aveti Sarbatori Fericite! Cu drag, echipa mostwantedblog.org!

Leave a Reply