ReCapitulare

maya

Azi mă predau, cu arme și cu scuturi,
Războiul ăsta-i un nonsens, fără de rost,
S-au dărâmat în mine destule începuturi,
Și nu mai sunt nici vise să-mi fie adăpost.

Nu mai suport delirul din cuiburi dărâmate,
Nici plâns de ciocârlie ce are zborul frânt,
Mă doare orice casă ce sub rafale cade,
Mă frige-o rădăcină ce-i scoasă din pământ.

Azi mă predau cu totul și riscul mi-l asum,
Să fiu legată-n lanțuri și dusă sub zăbrele.
Nu fac un pact cu nimeni, să lupt nu mai am cum,
Și chiar de totu-i rană, nici milă nu voi cere.

Azi mă predau cu totul, azi vieții mă supun.

3 thoughts on “ReCapitulare

  1. Nu te supune vieţii, căci nu e foarte dreaptă
    Şi nici cursul ei nu merge drept ca o săgetă (mă rog, cu fizica nu stau prea bine)
    Întotdeauna drumul merge şerpuit
    Când la vest, când pe la răsărit.

  2. Supunere să fie dar, ține capul sus
    mai sunt si coborâșuri deși nu ai fi vrut,
    mai sunt și clipe triste când totul ai pierdut
    dar mâine vei lua viața din nou, de la-nceput!

  3. dacă războiul e un nonsens, de ce să te predai ? fentează-l ! 😉 acum trec dincolo de glumă și spun: versurile acestea sunt profunde, mi-au plăcut, felicitări!

Leave a Reply